Campionatul Mondial din Norvegia - interviu cu dl. Luca Moga

norvegia_2013


În perioada 11-18 august 2013 s-a desfășurat în Norvegia Campionatul Mondial de Pescuit la Muscă Artificială. În regiunea Vefsna, la sud de Cercul Arctic, s-au reunit 125 de pescari, reprezentanții ai 27 de națiuni. România a participat cu 2 concurenți, dl. Luca Moga și dl. Pop Vasile. Despre apele din zonă, despre prezența sau absența peștilor, despre cum s-a pescuit și cum s-au văzut antrenamentele și manșele din perspectiva pescarilor români am vorbit cu dl. Moga, care a avut amabilitatea de a ne acorda acest interviu la câteva ore de la sosirea în țară.


Cum a fost drumul, cât de departe vi s-a părut Vefsna?

Luca Moga: A fost departe, dar cred că Master-ul din Chile e ca în desenele animate, far far away... e și mai departe. Mi s-a părut departe Mosjøen-ul și datorită lipsei consistente de mijloace financiare. A trebuit să încercăm să obținem biletele de avion la cel mai mic cost, ceea ce a făcut ca drumul nostru să se complice puțin. Dl Pop a spus în repetate rânduri că dacă ne-am fi îmbarcat din Cluj și am fi coborât la Mosjøen, ar fi fost extrem de simplu. Noi, de fapt, am plecat la 4 dimineața în data de 8 august cu un microbuz până în Budapesta, apoi cu avionul din Budapesta până la Oslo și de la Oslo la Trondheim, iar de acolo cu trenul, până a doua zi dimineața, la 5, la Mosjøen. De acolo am fost preluați de către Jim Nerdal, organizatorul concursului, și transportați până la firma Hertz care ne-a închiriat o mașină și de acolo am ajuns într-o localitate la vreo 60 de km la sud de Mosjøen, lângă râul Vefsna.


Pe 12 si 13 august au avut loc antrenamentele oficiale pe Gluggvatnet și Mellomelva...

Luca Moga: Noi am ajuns cu două zile înainte de antrenamentele oficiale și am apucat să facem vreo două zile de antrenamente neoficiale în care s-au întâmplat două lucruri... În prima zi de antrenament, care s-a ținut în după-amiaza zilei de 9 august, am stabilit cu dl Pop Vasile ca eu să pescuiesc la uscată și dânsul să pescuiască la nimfe, fiecare în ce se credea mai tare, și să încercăm să tragem o concluzie în legătură cu muștele pe care le-am putea utiliza. După ce am strecurat vreo 3 hectare de apă de diferite viteze și turbidități, am ajuns la concluzia că, cel puțin în momentul respectiv, uscatele nu-i interesează pe peștii de acolo. Astfel, am fost nevoit să folosesc nimfe. Cu nimfele, în partea superioară a zonei pe care am pescuit-o, am reușit să prind câțiva pești și mi-am stabilit o strategie cu privire la nimfele pe care urma să le utilizez. Am prins câțiva pești eligibili și câțiva pești neeligibili. Întors la tabără, am purtat o discuție care s-a dovedit constructivă, cu dl. Pop, care m-a criticat aspru pentru faptul că am renunțat la utilizarea uscatelor, pentru că așa spusesem. Dânsul a pescuit cu nimfele, a tras concluzia că în zona în care a pescuit mergea cu orice fel de nimfă și atunci, fiind criticat, mi-am însușit critica și m-am trezit la ora 4 dimineața. M-am dus să verific din nou ipoteza cu uscatele și, într-adevăr, s-a dovedit că și acestea sunt o soluție. După ce soarele a dat peste apă, am reușit ca în 15 minute să prind 15 pești, dintre care 10 eligibili. La un moment dat, am avut și un dubleu, cu pești de 25 și de 30 de cm, utilizând o parașută și un March Brown.

Revenind la manșele de antrenament oficial... unele nu au fost sugestive. De exemplu, pe râul Vefsna, am fost grupați în jur de 30-40 de concurenți pe o porțiune de apă și au fost bătuți peștii peste fălci încât, cred că doar dacă erau kamikaze ar fi mâncat ceva. Un singur pescar am văzut că a reușit să forțeze râul Vesfna, organizatorii spunându-ne că este imposibil să treci pe cealaltă parte a râului, dar acesta a reușit să treacă și să prindă un pește... cu acela era foarte glorios, în felul lui. De fapt, nu a reușit să îl prindă, ci l-a agățat, l-a drillat și l-a scăpat în final. Pe lac a fost la fel... am vâslit doar eu, dar vântul era puternic, ajungeai până în capătul lacului și începeai să pescuiești, dar se termina foarte rapid totul pentru că trebuia să începi să vâslești din nou. Pe lac doar un norvegian a agățat un pește de vreo 40 de cm pe care a reușit să-l prindă.

Dar aceste lucruri nu ne-au speriat, nu ne-au disperat și din nou am ajuns la concluzia că deținem muștele cu care puteam prinde foarte bine. Am avut încredere cu muștele pe care le aveam și am pescuit cu ele și în manșele de concurs. De fapt, în penultima manșă de antrenament oficial, pe un afluent al râului Austervefsna, am reușit să prind în jur de 5 pești la uscată, utilizând o muscă pe care eu am numit-o Musca lui Măcăuan... e o imitație March Brown căreia i-am pus elitre de polipropilenă, ceea ce o făcea vizibilă la distanțe mari... era preferată și de păstrăvi și de lipani, în egală măsură.


Au urmat 3 zile de manșe oficiale. În prima zi ați fost pe Lacul Storvatnet și pe râul Fiplingsdalselva...

Luca Moga: Pe lac am prins un pește. Ca să respect adevărul... concurentul polonez, Grzegors Golofit, cu el am nimerit în barcă după tragerea la sorți, mi-a făcut propunerea de a mă conduce într-o zonă în care știa el că sunt pești și, în schimb, el trebuia să fie căpitan. Am acceptat având în vedere că după ce am văzut lacul Storvatnet, unde s-au ținut și manșele de antrenament din barcă, s-a utilizat extremitatea opusă celei unde am pescuit în antrenamente. Sigur că și eu aș fi ales cealaltă parte și, într-adevăr, acolo am găsit un golf. Trebuie să spun că primele două prezentări eu le-am avut, dar, din păcate, ori au fost pești mici, ori nu au mușcat hotărât... nu știu ce s-a întâmplat, dar i-am scăpat. La final, eu am prins un pește și am scăpat 4, unul l-am scăpat din cauza faptului că polonezul aruncase peste firul meu, iar în momentul în care am recuperat, peștele s-a lovit de șnurul polonezului și s-a dezagățat... și-a cerut scuze, dar chestia nu m-a făcut, pe mine, cu un pește în plus. Pe lac am utilizat muște de tip Black Zulu pe care le-am siliconat, deci au fost utilizate ca muște uscate, și având în vedere că am pescuit într-o zonă cu apă puțin adâncă, am putut să folosesc și o nimfă mai ușoară în capătul leaderului. Astfel, am reușit să prind un pește de 21,9 cm, cu care am reușit să iau locul 8 în acea manșă. Concluzia la care am ajuns ca urmare a acestei manșe a fost că mi-a lipsit un băț specific pentru lac, de clasă 6-7, pentru un șnur intermediar. Polonezul care a avut un asemenea băț arunca cu 4-5 metri mai mult decât mine... Concret, ambii am văzut un pește care s-a ridicat, eu am încercat să smulg șnurul pentru a lansa în acea zonă, dar el recuperase mai mult și din două mișcări a lansat fix deasupra lui și l-a prins. Se vedea clar că acest Grzegors Golofit știa pescuitul pe lac și avea și sculele necesare.

Despre manșa de pe râul Fiplingsdalselva... Cu totul și cu totul întâmplător, eu și cu dl Pop Vasile ne-am dus să ne antrenăm pe acel râu. Dl Pop Vasile a jucat din nou cartea nimfelor, iar eu am jucat-o pe cea a uscatelor. Acolo cred că am pescuit până la baza standului pe care l-am avut în concurs, deci nu pot să spun că nu știam la ce mușcă peștele în zona respectivă. După manșa neoficială, m-am întâlnit cu dl Pop care mi-a spus că prinsese vreo 20 de pești utilizând o ureche mică de iepure și o muscă neagră care avea un guler de specta, albastru. În concurs am pus cele două muște, dar asta abia după ce am jucat varianta uscatelor. Vă spun sincer, nu am avut nici o prezentare la uscată. Am schimbat pe nimfe, la a doua sau la a treia lansare am agățat un păstrăv, în jur de 30 de cm, pe care l-am drillat vreo 2 minute, având fir de 0,10 și pe care l-am scăpat în repeziș. Pur și simplu nu te puteai opune... erau atât de puternici peștii încât un exemplar de 23 de cm trebuia drillat cu un fir de 0,10 în jur de 2-3 minute. Păstrăvul pe care l-am agățat, l-am adus de 2 ori lângă mincioc, dar a treia oară a scăpat din repeziș, nu am mai apucat să mă plasez în jos de el și cârligul i-a ieșit din gură... acest fapt cred că m-a privat de prezența în primii 10 din manșă.


Pe 15 august ați pescuit pe râul Austervefsna...

Luca Moga: Acolo am avut și o discuție nu tocmai constructivă cu arbitrul. Poate că a intervenit și deformația mea profesională de topograf. Organizatorii au marcat standurile cu un singur delimitator, pe malul drept tehnic. În timp ce pescuiam cu șnurul intermediar și cu nimfe în aval, am intrat pe limita standului. Arbitrul mi-a atras atenția în ceea ce privește reperul, dar i-am spus că o dreaptă e marcată de două puncte... oricum, era un singur punct de reper, iar această limită devenea astfel o chestie de interpretare. Nu a fost cazul de a depăși limita, iar discuția s-a încheiat repede. Pe râu am prins 2 pești eligibili cu care am și luat locul 6, după care am încercat tot ce am știut eu despre pescuitul cu musca artificială, dar nu am reușit să mai prind vreunul. Sincer vă spun că nici standul pe care am picat nu era cel mai bun. Am pescuiut acolo și la uscate, la care nu am avut nici o prezentare, de asemenea nici la ude nu am luat nimic. Am prins doar la nimfa neagră a lui Adrian Pop și la un caddis făcut de Claudiu Oaidă, de la noi din club, ce a contribuit astfel la obținerea rezultatului.


În ultima zi ați pescuit pe râul Vefsna și pe lacul Svartvatnet.

Luca Moga: Pe Vefsna am avut un arbitru, cred că era minor, avea vreo 14 -15 ani, care mi-a zis că pe acel stand va trebui să muncesc destul de mult. Pe standul respectiv nici concurentul ceh și nici cel francez nu au prins nimic, doar concurentul norvegian prinsese ceva. Era un stand.... ce să vă spun... te uitai peste apa aceea și nu reușeai să înțelegi nimic. Erau câteva structuri în partea din amonte a standului, iar în partea din aval era un fel de adâncitură în care erau câțiva bolovani. Apa era atât de limpede încât vedeai fiecare pietricică de pe fund. M-am uitat îndelung, doar, doar zăream vreun pește, dar nu s-a întâmplat așa ceva. Am luat-o sistematic, cu uscate în amonte, având în vedere că era și o vreme însorită, dar sufla un vânt din amonte spre aval, ceea ce făcea dificilă lansarea uscatelor. La un moment dat, cârligul parașutei pe care o utilizam, atingând vreo piată de pe mal, s-a rupt. Noroc că am văzut la timp această chestie și am dat-o jos, rămânând doar cu acel March Brown cu elitră de polipropilenă. La începutul ultimei ore am ajuns pe partea din amonte a standului, având în vedere că acolo puteam să intru mai mult în apă și să lansez într-o zonă de liniștire care se forma după un bolovan... Am insistat acolo, am lansat de zeci de ori, dar nu am avut nici o prezentare. M-am reîntors în zona din aval... Deplasarea pe mal era dificilă, având în vedere că erau bolovani mari, trebuia să sari de pe un bolovan pe altul și mergeam astfel pescuind în aval. La un moment dat s-a auzit o onomatopee de tip Hliup! și am înțepat instinctiv... un lipan de 44 de cm îmi atârna de muscă... Cam în 30 de secunde l-am scos, probabil că era pe moarte sau ceva de genul asta.... După ce l-a măsurat arbitrul, am mai văzut un lipan care a muscărit, în dreapta mea. Am început să pescuiesc din genunchi și din 4-5 lansări am reușit să-l prind și pe acesta. Ulterior, mărturisesc sincer că am avut un număr slab. M-am dus până în extremitatea din aval a standului, am lansat și mai aproape și mai departe, după care am venit în doru' lelii, prin apă... în acel moment am văzut un lipan de 30-35 de cm fugind din fața mea! L-am văzut în momentul în care a fugit! Acesta e un punct slab, îl recunosc și aș vrea să-l știe toată lumea pentru a-și însuși o strategie corectă pe viitor, să fie tuturor învățătură de minte.


Care au fost tehnicile cele mai folosite, la ce imitații s-a prins cel mai bine?

Luca Moga: Din păcate, nu am obiceiul să discut cu lumea și să cer informații. Chestiunea asta poate că e unul dintre punctele mele slabe. În general, am evitat să pescuiesc cu muștele altora. Sunt genul care am încercat să performez bazându-mă pe muștele mele și pe observațiile mele, plecând de la niște muște, oricare ar fi fost ele, și perfecționându-le astfel încât să reușesc să prind pești cu ele. Niciodată nu am întrebat. Eu am avut, cred, vreo 9-10 muște pe care m-am bazat. Am auzit recomandări cu mii de muște din care să selectezi, însă nu ai timp fizic pentru așa ceva. Din moment ce prinzi cu o muscă, nu mai începi să cauți altele, încerci o plasare a ei cât mai bună pe apă. Ai câteva exemplare de același fel la tine, pentru că dai cu ele de pietre sau de mesteceni, mai rupi una-două, sau vine tatăl lor, ăla de respiră greu, și-ți rupe una și trebuie să o înlocuiești... însă, la un concurs, te duci cu muștele știute, nu începi acolo să le cauți.

Din ceea ce am putut să văd, dar și din filmulețele făcute acolo, am remarcat că nu s-a pescuit diferit față de cum am pescuit eu. Cu uscate, cu nimfe și la vârful bățului, dar și lansate departe. L-aș remarca pe englezul Phil Dixon, l-am văzut pe un stand din amonte, care a folosit un șnur subțirel și care a pescuit atât cu muște ude, dar și cu niște nimfe foarte mici, pe o strună scurtă de maxim 1,5 m, lansând la mare distanță. Cred că, în general, tehnica cea mai utilizată a fost cu uscate, aruncate foarte departe.

Trebuie să remarc următorul lucru: toți concurenții pe care i-am văzut lansau extraordinar. Aruncau cu ușurință peste 30 de metri. A fost un concurs între maeștri ai castingului.... nu știu cât erau pe muște, nu știu ce strategie au avut, dar în domeniul castingului cred că foarte mulți erau înaintea mea.


Peștii se pare că erau plecați în vacanță; aproximativ 5 pești per concurent la acest Campionat Mondial...

Luca Moga: Cred că problema a fost că apa s-a încălzit. Temperaturile din Norvegia au făcut ca apa să se încălzească și cred că peștii au migrat spre zone în care apa era mai oxigenată, în zona cascadelor, în zonele cu viteză mare a curentului, unde apa se oxigena mai bine și era mai proaspătă. Aceasta este explicația faptului că am prins mai bine în manșele de antrenament decât în manșele de concurs... peștii erau în alte zone decât în cele în care au fost făcute standurile. Pot să vă spun că au fost clare proteste din partea concurenților. Polonezii, echipă cu valoare și tradiție, au spus: Noi am venit aici să prindem pești, ori nu am prins! Râul Fiplingsdalselva a fost numit The dead river, au fost acolo 20 de standuri pe care nu s-au prins nici un pește. Asta spune ceva... Așa putem să comparăm cu Arieșul Mic, unde s-au prins 287 de pești de către 18 concurenți... în felul acesta și România are condiții să organizeze campionate mondiale.


Cei de la FIPS-Mouche s-au exprimat în vreun fel cu privire la locație?

Luca Moga: Am discutat cu președintele FIPS-Mouche, Paul Vekemans, dar despre alte lucruri. Am discutat despre afilierea Federației Române de Pescuit la Muscă Artificială la FIPS Mouche, i-am spus că am înființat o federație nouă și i-am prezentat acțiunile întreprinse. A fost de fapt și rugămintea domnului Marius Neamț, să discutăm prietenește, să nu atacăm pe nimeni, să socializăm, să facem o imagine plăcută despre România și despre comportamentul nostru. Aceasta a fost sugestia Președintelui federației, pe care noi am respectat-o.


Peste câteva zile veți merge la concursul de pe Bistrița... ce experiențe veți împărtăși cu ceilalți pescari?

Luca Moga: Am să le vorbesc despre Sandro Soldarini, membru al echipei Italiei, nu știu din ce motive expulzat, a făcut anul trecut echipă cu cehii, dar se pare că nici acolo nu s-a încadrat și, nu știu cum, a ajuns antrenorul Finlandei. Finlanda a luat locul 4 la acest Campionat Mondial. E o realizare extraordinară! Îl cunosc personal pe Sandro Soldarini, am discutat mult cu dânsul. Vreau să împărtășesc participanților ce a făcut acest domn, modul în care își motivează echipa, felul în care antrenează.

Vreau să le spun tuturor că cine nu are capacitatea să stea în apă până la limita superioară a costumului, să stea 3 ore cu mâna în sus și să lanseze continuu și intens, nu are șanse la un concurs internațional. Așa a zis și dl Pop Vasile: Cine nu are capacitățile fizice de a sta în apa rece a Norvegiei și să lanseze 3 ore în continuu și intens cel puțin 30 de metri nu are ce căuta la un campionat mondial. Gândiți-vă cum ar fi fost să pot participa cu o echipă precum cea a muscarilor din Baia de Arieș?! Într-o asemenea formulă, cu băieți precum Boboia Gabriel, Toma Cristian, Moga Alexandru și alții, niște zdrahoni care au capacitatea să arunce 30 de metri, sunt înalți, bine făcuți, știu pescuitul la nimfă și pescuitul la uscată... dacă i-aș fi avut alături de mine, România nu ar fi fost pe locul 21. Iertați-mi lipsa de modestie, dar cu bucurie am putut constata că singur am reușit să bat 3 echipe complete: Mongolia, Lituania și Ungaria.

Tot ceea ce am învățat din concursurile astea internaționale, poate că este lucru puțin, dar puținul pe care-l știu, am să-l împărtășesc tuturor.


La anul este Cehia.... aveți planuri?

Luca Moga: Când m-am întors din Norvegia, pe drumul de la Turda la Baia de Arieș, m-am întâlnit cu o doamnă care se întorcea de la doctor. Avea dureri la coloana vertebrală și mi-a povestit cum doctorul, în timpul ședinței de terapie, i-a sucit gâtul și din acel moment nu a mai avut nici o problemă... Eu pot să vă spun invers, că dacă soția mea nu-mi va suci gâtul după Norvegia, cred că voi participa și la Campionatul Mondial din Cehia.