Echipa României - impresii de la Campionatul Mondial din Slovacia

cm2_slov2017_05

Echipa României a revenit de la Campionatul Mondial din Slovacia, competiție la finalul căreia s-a situat pe locul 15 din 29 de țări. Despre acest eveniment ce s-a bucurat de o prezență numeroasă, de participarea multor concurenți extrem de valoroși și bine pregătiți, am discutat cu cei cinci componenți ai echipei României cărora trebuie să le mulțumim pentru eforturile depuse și rezultatele obținute.



cm2_slov2017_03

Fernando Mihăilescu:
A fost o luptă foarte strânsă, din fiecare țară erau prezenți campioni, nume foarte cunoscute. Standurile au fost destul de inegale, au fost standuri cu mai mulți pești, dar și standuri cu mai puțini pești, ceea ce s-a văzut și în rezultatele înregistrate. Nu spun asta în ideea în care ne-ar fi dezavantajat neapărat pe noi, dar, per total, dacă aveai ghinion să prinzi un stand prost, nu puteai face mare lucru. De exemplu, au fost standuri pe Orava unde s-au prins și 50 de pești, dar tot pe Orava au fost standuri unde nu erau mai mult de 10-12 pești, ceea ce înseamnă o diferență foarte mare.

cm2_slov2017_06

În ceea ce privește rezultatele obținute, cred că ne-am prezentat destul de bine, puteam și mai bine dacă aveam un pic mai mult antrenament, să fi mers cu o săptămână înainte să ne fi antrenat. Marea majoritate a echipelor așa au făcut și acest lucru s-a văzut. De exemplu, Australia a venit cu două săptămâni înainte de începerea campionatului și în concurs băieții au prins foarte bine, cu toate că nu sunt familiarizați cu pești mici… ei pescuiesc la pești mari în Australia, la păstrăv de 3-5 kg. Au venit în Slovacia, au avut sponsori, și-au permis să stea la hotel, și-au luat ghid care să-i învețe specificul apelor… aveau vreo doi localnici pe lângă ei. Pentru a participa la un campionat de nivelul acesta ai nevoie de o pregătire specială. Nu vii de pe apele din România și te prezinți la un concurs așa de mare cu vreo speranță... Aici e vorba și de antrenament, nu neapărat de a găsi peștii, cum ar fi cazul în pescuitul din barcă. Aici ai standul, între doi țăruși ai standul tău, prinde pește!

cm2_slov2017_12

Eu, în calitate de căpitan de echipă, am avut ca obiectiv clasarea în primii zece, dar am avut un concurent care s-a clasat foarte rău și a tras mult echipa în jos. Au fost multe echipe medaliate care s-au clasat sub noi și chiar concurenți la individual. Eu m-am situat pe locul 42, iar sub mine au fost o grămadă de medaliați europeni și mondiali. Acesta este pescuitul, nu e matematică. Trebuie să fii bun, dar te ajută mult și standurile pe care le-ai nimerit.

Fiecare în parte a tras niște concluzii referitoare la modul în care a pescuit, la stilul pe care l-a avut, la felul în care a abordat sectorul, mai ales văzând și rezultatele concurenților care au fost pe aceleași standuri. La fiecare campionat, în mod normal, dacă deschizi ochii, ai foarte multe de învățat.

cm2_slov2017_20

Pe de o parte, ar trebui ca la concursurile din România să atragem mai mulți participanți. Pe de altă parte, ar fi util să se adune fonduri care să fie folosite pentru efectuarea de antrenamente înaintea unor concursuri, eventual pentru achiziționarea unor scule mai performante, pentru că nu chiar toți își permit acest lucru, iar cel mai mic detaliu face diferența. Depinde foarte mult cu ce bețe dai, ce nailon folosești...


cm2_slov2017_14

Atmosfera în echipă a fost OK, ne-am împărtășit unii altora tot ce am aflat nou de pe râuri, ca și echipă a fost bine. Dar lacunele noastre provin din faptul menționat anterior: avem prea puțin antrenament, prea puține zile de pescuit, nici unul dintre noi nu este pescar profesionist, cum sunt cel puțin jumătate din cei care vin în echipa Italiei, Spaniei, Franței. Toți sunt profesioniști, oamenii aceia din asta trăiesc, din pescuit. Nici unul dintre noi nu trăim din pescuit. Sunt ghizi, comercializează scule de pescuit, stau toată ziua cu ele pe apă să le arate oamenilor cum funcționează… deci sunt profesioniști, lucrează în domeniul pescuitului la muscă, pentru noi fiind foarte greu să-i egalăm... sunt tineri, marea majoritate au 30 și 35 de ani, sunt oameni care efectiv își petrec jumătate din timpul lor de muncă pe malul apei. Cu un astfel de concurent e greu să te bați de la egal la egal. Pentru o echipă de oameni care nu sunt de specialitate, suntem pescari amatori, nu e rău rezultatul, dar se putea mai bine. Nu mult mai bine, să nu visăm cai verzi pe pereți, medalii… aici nu se pune problema.

Vreau să-i mulțumesc sponsorului nostru, Troutline, care a fost, în măsura în care a putut, alături de noi.

***


cm2_slov2017_02

Raul Tătar: Din punct de vedere personal nu a fost foarte bine, am avut ceva probleme de sănătate, niște dureri cumplite la spate. Însă am strâns din dinți și cred că am făcut o treabă bună. Din analiza statistică pe care a făcut-o Mihai, reiese că am avut cele mai proaste standuri, lucru pe care l-am constatat adesea și în timpul manșelor. Însă, per ansamblu, a fost bine, ținând cont și de faptul că am fost la prima participare pe lac și că am prins cei mai mulți pești din echipă. Pentru mine a fost o premieră pescuitul la păstrăv pe lac din barcă, dar cred că m-am adaptat foarte bine pe parcursul manșei.

cm2_slov2017_21

Mâncare bună, condiții bune, ne-am făcut prieteni noi acolo, ne-am întâlnit cu echipa Canadei care avea în componența ei trei români, în plus am fost cazați ușă în ușă cu ei. În ceea ce privește alcătuirea standurilor, pot să vă spun că acestea au fost foarte scurte, iar numărul peștilor a fost mult mai mic, dacă e să ne raportăm la campionatul european desfășurat aici în 2013. Dar, cel puțin pentru mine, a fost o experiență plăcută.

Target-ul era să fim în primii 15, ceea ce am reușit, se putea ajunge și mai sus, dar aceasta a fost situația. O clasare în primii 10 era posibilă, iar cu ceva noroc puteam să urcăm până pe 7-8. Au fost echipe mari sub echipa României, însă noi am muncit foarte, foarte mult. După ultima manșă pe care am avut-o pe Orava m-am întins pe spate și nu mă mai puteam ridica, dar am reușit să prind acolo 19 pești pe același stand pe care francezul a scos dimineață 22 de pești. Eu zic că am avut un rezultat bun și o clasare bună, iar dacă prindeam și standuri bune, probabil că puteam să urc la individual mult mai sus.

cm2_slov2017_16

Eu am învățat foarte multe în cazul pescuitului pe lac, nu am crezut că sunt atât de multe detalii și amănunte pentru a putea obține rezultate bune. Eu, în prima zi după ce am terminat concursul, m-am dus să mai pescuiesc pe lac. Din păcate, la noi nu avem asemenea lacuri unde să ne putem antrena. În ceea ce privește râurile, îmi pare sincer rău că am scăpat 9 pești în 3 manșe, câte 3 pești în fiecare manșă. De asta îmi pare foarte rău… Dar la orice campionat mondial sau european acumulezi foarte multe experiențe, mult diferite de cele din campionatul intern.

Trebuie să le mulțumesc celor de la restaurantul La Diavolo din Târgu Mureș care m-au susținut și și-au manifestat interesul pentru participarea României la Campionatul Mondial din Slovacia. De asemenea, Lucian Văsieș, prin Troutline, ne-a ajutat pentru a ne prezenta cât mai bine la această competiție.

***


cm2_slov2017_25

Mihai Vasilescu: Având în vedere că am mai fost arbitru la un mondial și concurent la un european, campionatul mondial din acest an mi s-a părut mult mai greu. Echipele au venit foarte bine pregătite, au fost foarte multe echipe, s-ar putea să se fi înregistrat un record de participare, nu știu sigur, au fost 154 de concurenți. Atunci când campionatele mondiale sunt prin țări mai exotice, puțină lume ajunge să se antreneze, dar în Slovacia aproape toți concurenții au fost, s-au antrenat, știau apele, deci foarte-foarte greu… echipe bune, bine pregătite. Am avut foarte mult de muncă. De asemenea, concursul a avut patru manșe pe râu pe patru ape diferite, ceea ce a făcut ca acesta să fie și mai greu și mai tehnic… fiecare râu trebuia abordat într-un mod aparte, plus manșa de lac. Deci, multe felicitări celor care au câștigat, înseamnă că sunt pescari compleți și s-au descurcat bine pe toate variantele.

cm2_slov2017_07

În ceea ce ne privește, pot să spun că suntem mulțumiți de clasare, patru dintre noi s-au clasat în prima jumătate. E un rezultat OK, iar echipa s-a situat la jumătatea clasamentului, ceea ce este iarăși OK. Dacă am fi ieșit pe locul 10 ar fi fost fenomenal, dar atâta am putut de data aceasta. Am învățat multe lucruri de acolo, știm ceva mai bine ce să facem pe viitor, am avut noroc și cu prezența românilor din echipa Canadei, pentru că în sfârșit am fost mai mult de cinci… am fost opt români și am putut colabora. În plus, ne-au învățat multe lucruri despre pescuitul pe lac care e punctul nostru slab în general și anul acesta a fost punctul slab, dar nu a fost atât de slab ca altădată, când se termina cu trei-patru gherle pe lac în dreptul României. De această dată a fost una singură, fix în manșa în care s-a prins foarte puțin pe lac.

cm2_slov2017_11

Trebuie să încercăm cât mai mult să avem o echipă bine sudată, să avem pescari cât mai buni în echipă. Trebuie să practicăm pe viitor ceea ce am învățat acum pentru lac, trebuie să mergem, să testăm, să exersăm și să ne străduim cât de mult să ajungem să facem antrenamente pe apele de concurs. Mi s-a părut că diferența ca pescari dintre noi și cei din frunte nu a fost chiar așa de mare, dar diferența mare a fost că ei s-au antrenat mult pe apele de concurs. Au bătut toate apele de concurs de la cap la coadă, știau toate standurile, știau toate locurile în care sunt pești, astfel încât ei au lansat practic trei ore în locuri cu pești, în timp ce noi am pescuit tot standul și probabil am lansat o oră și jumătate - două ore în locurile cu pești. Nu că în rest am fi dat aiurea, am dat în locurile care arătau bune pentru pește, doar că în râul respectiv nu stătea pește în anumite zone… și de aici diferența. S-a văzut că pe anumite standuri unde am căzut în manșe diferite înainte sau după unii dintre cei mai buni, foști campioni mondiali sau europeni, nu am prins mult mai rău decât ei… au fost situații când am prins mai bine, altele când am prins mai rău, dar nu cu mult. În plus, s-a văzut că spre finalul campionatului, dat fiind că am colaborat foarte bine între noi și am făcut schimb de muște și de informații detaliate și am știut să facem schimbul acesta, spre final am ajuns să avem clasări foarte bune. În manșa a cincea, trei locuri patru au fost un rezultat foarte bun.

cm2_slov2017_10

A lipsit antenamentul, au fost câțiva din echipa României la antrenament, dar nu suficient. Era bine dacă eram cinci de valori apropiate, de stiluri apropiate de pescuit, poate că reușeam să ajungem pe locul zece sau nouă… Dar asta este, nu au fost alți doritori din România care să meargă la campionat. Aceștia cinci am fost, care ne-am permis și ne-am dorit și, bineînțeles, dacă pe viitor reușim să atragem sponsorizări și să nu mai conteze factorul financiar, altfel se va face echipa, iar rezultatele ar putea să fie altele. Dar pentru aceasta trebuie să muncească mai multă lume și să reușim să punem la punct un sistem mai bun.


cm2_slov2017_22

La acest campionat sponsori au fost Troutline care ne-a făcut cămășile și șepcile, un rând de cămăși și un rând de șepci, Clubul Aqua Transilvae care a făcut un rând de cămăși, tot Troutline ne-a făcut reduceri substanțiale la materialele de legat ca să ne pregătim muștele, iar de la Târgu Mureș din partea restaurantelor La Diavolo am primit niște fire de pescuit. E drept că nici nu am umblat foarte mult după sponsori… noi trebuie să umblăm după ei și noi trebuie să avem baza legală ca să primim sponsorizări, altfel sunt un fel de cadouri.

cm2_slov2017_08

Despre celelalte echipe aș putea să spun că Cehia, Franța, Spania, care mai mereu au fost în frunte, au confirmat și se vede că au altă putere financiară și pentru antrenamente și pentru a duce acolo o echipă lărgită de 10-12 oameni, astfel încât să aibă multe ajutoare în timpul campionatului. M-a surprins plăcut Bulgaria, care a terminat pe locul șapte, în anii anteriori nearătând nimic deosebit. Bulgarii s-au dus în vară și au angajat un slovac bun care i-a antrenat acolo, au pescuit trei săptămâni pe apele de concurs și s-a văzut că au prins foarte bine... deci, se poate, avem la ce să ne gândim.

cm2_slov2017_26

Organizarea a fost foarte bună, un pas în față a fost că toți arbitrii erau pescari, ceea ce a făcut ca măsurarea să dureze mult mai puțin; nu a mai fost cazul să fie jumătate pescari - jumătate nepescari, când puteai să ai ghinionul să ai arbitru un nepescar, fiind astfel dezavantajat. Râurile erau frumoase, pește mult, s-a prins bine, pești frumoși... Distanțele au fost cam mari și s-a văzut acest lucru la ora de plecare a autobuzului, uneori era la 5:30 dimineața, iar până la 21:30 stăteam în waders, ceea ce a făcut să fie foarte obositor, în plus seara trebuia să mai legăm câteva muște… Nu este deloc ușor un astfel de campionat mondial și fiecare trage cât de mult poate, mai ales când ai echipă. E un sentiment de echipă și de patriotism și chiar dacă îți trece prin cap să o lași mai moale, te gândești apoi la echipă și tragi din nou tare că nu e numai locul tău în joc.

***



cm2_slov2017_04

Cosmin Roșca: A fost foarte greu, mai avem încă multe de învățat, în special la pescuitul pe lac, acolo suntem în urmă, tare în urmă. Am avut noroc cu colegii români de la echipa Canadei care ne-au mai spus una-alta, unii dintre noi am mai avut noroc cu colegii din barcă, alții mai puțin.

În ceea ce privește râurile, Poprad-ul era exact cum m-am așteptat, foarte greu, dat fiind faptul că era un fel de canal, cum avem noi în Cluj Canalul Morii, pești doar în cascadă, în restul standului erau pești mici, sub măsură. Orava ne-a dat un pic emoții pentru că atunci când am ajuns în zonă apa era mizerabilă, dar, încet-încet, am început să prindem și pești pentru că s-a curățat treptat. Râul Bela era ușor crescut, însă pești s-au prins, este o apă bună, iar cu Vah-ul eram obișnuit, au fost multe capturi de 20-25 cm, în plus, am impresia că a fost și populat.

cm2_slov2017_01

Destul de mulțumit de organizare, în ceea ce privește rezultatele se putea mai bine, ca întotdeauna. Ceea ce ne-a lipsit este experiența în pescuitul pe lac. Și poate un pic de noroc, că poate și dacă domnul Moga avea niște standuri mai bune… nu știu ce s-a întâmplat, eu îl știu pescar bun.

Nu am avut timp de certuri, dar nici motive, echipa a fost bine închegată, Fernando și-a făcut treaba cum trebuie în calitate de căpitan, iar noi ceilalți ne-am adus contribuția cum am putut mai bine ca să obținem un rezultat bun.

cm2_slov2017_13

Întotdeauna este ceva de învățat și cu această ocazie am învățat destul de multe lucruri, cu fiecare participare capeți experiență. Am avut mult de câștigat, am învățat multe din această competiție, ceea ce mă va ajuta foarte mult în viitoarele concursuri internaționale la care intenționez să particip.

Vreau să le mulțumesc lui Lucian Văsieș și Troutline pentru sponsorizarea și sprijinul acordat și, nu în ultimul rând, colegilor de la Aqua Transilvae pentru susținerea pe care au arătat-o.

***


cm2_slov2017_09

Moga Luca: Pot să spun că sunt dezamăgit un pic, poate un pic mai mult. S-a dovedit faptul că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar observațiile mele de la antrenamentul din iulie nu s-au regăsit în realitatea concursului. De aici, o serie de rezultate slabe, aproape în fiecare manșă… cam asta aș vrea să spun despre prestațiile mele.

cm2_slov2017_18

În ceea ce privește organizarea concursului, jos pălăria pentru condițiile de cazare, pentru condițiile de masă, de transport, dar unele lucruri nu au fost grozave. Aș vorbi despre faptul că în prima manșă arbitrul meu a întârziat, a venit mai târziu și, când a venit, a trebuit să purtăm o discuție despre standul pe care trebuia să-l pescuiesc. Nu știam de unde începe standul, nu știa nici arbitrul, a trebuit să chemăm sector judge-ul… toate acestea m-au întârziat, am intrat cu o jumătate de oră mai târziu în manșă, apoi a trebuit să pescuiesc o jumătate de stand până să găsesc imitația care mergea și, de aici, rezultate slabe. Când e să-ți meargă rău, îți merge rău. În manșa următoare am pescuit pe Orava, apa foarte tulbure și, colac peste pupăză, vreo 50 de vite au intrat în standul meu, zona de trecere era chiar în standul meu, și au rămas o vreme până au intrat câinii să le hăituiască de acolo. În plus, lângă un mal erau puse bărcile celor care făceau rafting… poate că aș fi încercat să pescuiesc și lângă acel mal, dar nu am avut acces. Sigur că după două manșe în care nu-ți ies lucrurile bine, îți scade extraordinar de mult moralul. Pe Bela am avut un stand de vreo 50 de metri pe care am reușit să prind cumva 2 pești. Nu știu bonitatea acelui stand, dar nu se putea compara cu standul vecin, care era de trei ori mai lung. Anul trecut s-a desfășurat o etapă din campionatul național acolo și l-am arbitrat pe Hădăreanu Gigi, exact în acel loc, și știu cam ce pești sunt în zona respectivă. Pe lac am avut niște bărci foarte scurte, sunt dreptaci, nu am reușit să lansez cum aș fi vrut eu pentru că arbitrul era poziționat mai aproape de mine și mă deranja. Când s-au schimbat căpitanii am reușit să mă întorc, să am partea mea dreaptă mai liberă și în felul acesta să pot lansa, astfel încât am reușit să prind doi pești… Cam asta ar fi de spus.

Probabil că echipa României ar fi putut mai bine, dacă și prestațiile mele ar fi fost măcar de nivelul mediu al prestației colegilor mei, dar am arătat mai înainte condițiile și tot ce s-a întâmplat. Să zicem că poate m-a descumpănit prima zi de concurs, după care lucrurile au mers rău.

cm2_slov2017_15

Acum mă simt dator să spun adevărul adevărat, pentru că nu am nimic de ascuns. Mihai Vasilescu a făcut niște statistici, a calculat numărul de pești pe standurile pe care am pescuit eu. Nu pot să spun că nu erau pești pe acestea, de exemplu pe Orava unul dintre concurenți a prins 33 de pești, dar nu pot să spun cum era apa când a pescuit concurentul respectiv și nici nu pot să spun dacă i-au intrat și lui turmele de vaci în stand. Însă sensibil, cam în fiecare stand, s-au prins mai mulți pești decât am prins eu… acestea sunt realitățile. Poate că nu totdeauna condițiile sunt la fel, dar la o competiție e bine să prinzi la fel de mulți pești ca ceilalți concurenți, dacă nu mai mulți.


În ceea ce privește echipamentele, am avut o dotare excepțională, am avut bețe Sage, fire performante, o sumedenie de bile, muște gata legate… nu acestea au influențat. Nu știu dacă a lipsit ceva… poate norocul. Înainte de a pleca m-ați întrebat ce i-aș cere peștișorului de aur, iar eu am spus că noroc. Ei bine, nu am avut noroc, nu am prins peștișorul de aur.

cm2_slov2017_17

Mă simt dator să-i mulțumesc domnului Lucian Văsieș care ne-a pus la dispoziție cu o reducere de 40% materialele necesare pentru participarea la campionatul mondial. În plus, ne-a oferit gratuit cămăși și șepci pe care le-am purtat în momentele festive ale competiției. Vreau să-i mulțumesc și domnului Beleiu Onișor, membru al clubului nostru, actualmente stabilit în Suedia, care m-a ajutat cu o sumă de bani.

cm2_slov2017_23

S-a cam comentat în țară la adresa mea, dar până la urmă costurile participării mele au fost achitate de mine, în condițiile regulamentului în vigoare pentru înscrierea la această competiție. Nu știu dacă neapărat trebuie să dau socoteală pentru prestația mea mai slabă la acest concurs, însă pot să spun că am făcut eforturi foarte mari în a mă aduce într-o formă fizică bună pentru a fi apt să particip la acest concurs la nivelul la care a trebuit. Nu au fost probleme fizice, așa cum am mai spus dotarea cu echipamente a fost ireproșabilă, poate că dezamăgirea din primele manșe m-a afectat și aceasta a condus la locul ocupat. Nu cred că acest concurs m-a făcut un pescar mai rău sau mai bun decât eram… eventual mai bun.