Două conferințe despre pescuitul recreativ - interviu cu dna Norica Nicolai

conf2016_1

Pe 7 și 8 octombrie 2016 vor avea loc la București și Crișan două conferințe pe tema Beneficiile asupra mediului și impactul economic al pescuitului recreativ și, respectiv, Dezvoltarea rurală sustenabilă cu ajutorul pescuitului recreativ. La eveniment vor participa reprezentați ai Alianței Europene a Pescarilor (EAA) și ai Asociației Europene a Industriei de Echipamente pentru Pescuit (EFTTA), aria temelor abordate fiind largă, de la probleme de ecologie, conflictul hidroenergie - protecția peștilor migratori, sustenabilitatea pescuitului sportiv și până la implicațiile economice generale sau potențialul de dezvoltare rurală a zonelor în care acest hobby poate fi practicat. Se va creiona o imagine de ansamblu despre pescuitul recreativ în cadrul unei acțiuni organizată de doamna Norica Nicolai, jurist, vicepreședinte al grupului ALDE din Parlamentul European și, nu în cele din urmă, pasionat pescar sportiv.

Cei interesați să participe la conferințe se pot înscrie la adresa:petru-rares.bertzi@europarl.europa.eu


conf2016_2
Aș începe discuția despre evenimentul pe care-l organizați cu un citat din Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Cu undița, 1933. Pare foarte actual...Oamenii serioși, oamenii gravi, nu numai că nu vor ceti această scriere, dar vor avea și un zâmbet de compătimire, aflând că la vârsta mea și la situația mea de academician, în loc să mă ocup de lucruri serioase, m-am apucat să scriu despre pescuitul cu undița. Această atitudine a oamenilor gravi și serioși vădește desconsiderarea de care se bucură la noi, mai ales în vechiul regat, îndeletnicirea pescuitului cu undița; dar mai vădește și o împătrită ignoranță: ignoranță a evoluției pescuitului cu undița, - ignoranță a farmecelor acestei îndeletniciri, - ignoranță a avantagiilor ei nu numai fizice dar și intelectuale - și ignoranță a legăturilor ei cu interesele superioare ale Statului.”

Norica Nicolai: Întotdeauna mi-am pus problema: ce au fost oamenii mai întâi - pescari sau culegători? Oricum, cred că mai înainte au fost pescarii, pentru că peștele se culege și se „culege” în primul rând în beneficiul nostru, ce poate fi chiar și intelectual, iar această descoperire este extraordinară prin faptul că poate fi făcută la orice vârstă. Nu știu ce să spun despre beneficiul fizic, cred că îl descoperim mai greu, pentru că de regulă stai, fie pe mal, fie în barcă, iar în ceea ce privește beneficiul statului român în relația sa cu domeniul pescuitului, consider că acesta nu s-a descoperit, din păcate, niciodată.


Pescuitul recreativ în apă dulce reprezintă în Franța o industrie ce depășește 2 miliarde de euro, din care 460 de milioane cheltuite pe materiale de pescuit, iar 390 de milioane pentru deplasările legate de cazare și masă. Nu doar sumele directe sunt impresionante, ci și cele legate de domeniile conexe, cum sunt acvacultura, ambarcațiuni, cărți și reviste de specialitate, industria serviciilor. Situația se repetă și în alte țări și nu pun neapărat accentul pe sume, ci pe proporția cheltuielilor: industria materialelor și echipamentelor de pescuit este depășită ca valoare de industriile și serviciile conexe.

Norica Nicolai: Despre aceste beneficii voi vorbi în această conferință, încercând să îi fac pe cei care sunt interesați să se gândească că această îndeletnicire poate fi una care poate aduce un plus nu numai fiecăruia dintre noi, dar și statului în sine. Pescuitul recreativ în apă dulce, și nu numai, aduce Uniunii Europene prin activitățile conexe circa 13 miliarde de euro anual. După cum spuneați și dumneavoastră, această sumă vine din acvacultură, din vânzarea de echipamente de pescuit, din ambarcațiuni, din reviste de specialitate, dar și din turism, pentru că turismul și pescuitul recreativ sunt două domenii care în foarte multe state se dezvoltă împreună. Va trebui să încercăm și noi să dezvoltăm proiecte care să le sprijine pe amândouă - să îi sprijine pe oameni să se bucure de o zi la pescuit, dar să se bucure și de beneficiile locului în care pescuiesc. Vor câștiga și cei care stau cu undița în lac, vor câștiga și cei care stau lângă lac și pot oferi servicii de cazare și servicii recreative.


Societatea se dezvoltă, apar așezări noi, industrii, pădurile se exploatează, mine, agricultură, construcții pe cursurile de apă; în ciuda programelor de protecție și a diferitelor legislații naționale, aproape de fiecare dată peștii sunt pierzători. Unde și cum ar putea fi stabilită o limită dincolo de care peștii să-și păstreze, dacă nu chiar să-și recâștige o parte din habitat?

Norica Nicolai: Peștii pier nu numai în Europa, peștii pier și în oceane, deoarece stocurile de pește au început să fie din ce în ce mai limitate. Nu ne dăm seama, însă sau nu vrem să recunoaștem că noi am contribuit la aceste pierderi printr-un pescuit agresiv, adeseori necontrolat, de foarte multe ori ilegal și aceste beneficii pe care le-am obținut pe termen scurt sunt, cu siguranță, pierderi foarte mari pentru noi, oamenii, pe termen lung. De aceea, Comisia Europeană și Parlamentul dezvoltă și încurajează aplicarea de programe care să încetinească diminuarea stocurilor de pește. În acest sens, este interzis total pescuitul în zonele în care peștele este protejat și stocurile sunt în pericol sau diminuate.

În ceea ce privește pescuitul recreativ, se dorește dezvoltarea unui pescuit sustenabil, mai degrabă prietenos față de pește. Sunt foarte multe proiecte pe tema ,,catch and release”. Spre exemplu, este un proiect educațional, în cadrul căruia încurajăm pescuitul urmat de aruncarea înapoi în apă a peștelui care nu corespunde standardelor. Nu exclud că, cel puțin la noi în țară, sunt foarte multe familii care au în pescuit un mijloc de subzistență, însă sper ca lucrul acesta să se atenueze în timp și subzistența să fie asigurată din alte mijloace și nu din pescuit. Cred că este momentul să fim mai atenți și cu apa și cu peștele, pentru că ele merg mână în mână. Calitatea apei este o problemă în foarte multe state membre, inclusiv în România. Nici noi și nici alți europeni nu am implementat, de pildă, în totalitate directivele cu privire la calitatea apei și asta dovedește o atitudine aproape iresponsabilă pentru viitorul celor care ne sunt dragi, al copiilor noștri.


conf2016_3
Este absolut inacceptabil modul în care au fost și sunt distruse râurile de munte din România, inclusiv din zonele de protecție, în numele energiei verzi. Dincolo de voioasa vedetă, corupția locală, și de legislația vagă și permisivă sunt interese foarte mari ale investitorilor europeni și chiar ale unor instituții internaționale ca BERD sau BEI, la care putem adăuga mizele financiare extrem de importante ale subvențiilor pentru energie regenerabilă. S-a forțat atât de tare nota, încât s-a ajuns la declanșarea procedurilor de infringement pentru modul în care s-au construit câteva microhidrocentrale, dar probabil că va plăti tot statul român. Adică pescarul la muscă din România plătește facturile la electricitate umflate cu energie verde, de la buget se achită și eventuala amendă ca urmare a infringementului, ape nu mai are, pe cele care mai sunt trebuie să se bată cu braconierii, în plus îi mai râd în nas și cei de la mediu dacă face vreo sesizare...

Norica Nicolai: Asta este una din marile tragedii ale României. Lăcomia financiară i-a făcut pe foarte mulți să distrugă râurile de munte prin cunoscutele proiecte de mini-hidrocentrale, care erau prezentate de către politicieni ca aducând bunăstare. Din păcate, acestea sunt niște proiecte care au înghițit în mare parte bani europeni, dar și fonduri locale, dar nu au finalitate economică majoră. România este un producător în excedent de energie electrică, în acest sens cred că aceste proiecte trebuie interzise. Deja, la Bruxelles, se vorbește despre acest lucru, și despre faptul că statele membre au înțeles greșit acest lucru, iar acum, chiar dacă recunoaștem că s-a greșit foarte mult, pentru a îndrepta situația nu prea mai sunt multe de făcut. Poate doar să abandonăm aceste microhidrocentrale, să încercăm să reabilităm râurile de munte, așa cum se întâmplă în Austria și Slovenia, unde se fac eforturi pentru salvarea și recuperarea lostriței spre exemplu. Cred că sunt câteva state care pot oferi bune practici în remedierea acestei nenorociri, dar România nu pare a fi dispusă să adopte o bună practică în această materie, pentru că încă singura ei preocupare este să obțină bani. Eu cred că este nevoie de o legislație mult mai dură față de cei care încalcă regulile, față cei care pescuiesc abuziv, și mai ales față de cei care pescuiesc ilegal folosind, de pildă, curent electric, așa cum se întâmplă adesea pe Dunăre. Niște pedepse ferme aplicate de instanță poate ar duce la o descurajare a celor dispuși să se comporte în acest fel.

În ceea ce privește procedurile de infringement, România are câteva, însă nu este prea preocupată, nu face din ele un subiect de comunicare publică, mai degrabă le ascunde, pentru că dacă tot le plătim noi, de ce să nu le plătim și a doua oară, continuând practicile care le-au declanșat. Încercăm însă să dezvoltăm o rețea în societatea civilă, care în acești ani, în opinia mea, s-a dovedit mult mai eficientă în combaterea acestor proceduri. Sper ca foarte multe lucruri să înceapă să se îndrepte dacă vom gândi un proiect de țară care să vizeze calitatea apei și, pe cale de consecință, susținerea speciilor de pește din apele râurilor de munte din România.


Devine o problemă la nivel european scăderea numărului de pescari în rândul tinerei generații: sunt din ce în ce mai puțini tineri și copii pe malurile apei.

Norica Nicolai: E mai ușor să pescuiești pe internet, pe Facebook, pe Twitter sau pe alte mijloace, pentru că nu te obligă la nimic. Copiii încep să se îndepărteze de natură și să trăiască într-o lume virtuală care nu îi va face nici mai buni și nici mai oameni. Ține de familie în primul rând, pentru că la școală nu am văzut o preocupare deosebită pentru acest domeniu, să îi îndrepte pe copii spre acest domeniu, spre protecția apei, spre protecția peștelui. Poate lansăm împreună un apel către cei care pescuiesc și nu numai, o zi la pescuit împreună cu fiul meu sau cu fiica mea, și cred că lucrul acesta îi va apropia și pe părinți de copii, și pe copii de natură, pentru că pescuitul și ceea ce îți oferă el ca satisfacție este o formă de respect față de natură și de integrare în natură.


De când pescuiți și ce stiluri preferați?

Norica Nicolai: Pescuiesc de peste 25 de ani, nu sunt un pescar împătimit, nu mi-au plăcut excesele în nimic, niciodată. Îmi place foarte tare să pescuiesc la Dunăre, în Deltă. Mai întâi am încercat în bălțile de lângă Dunăre, apoi în Dunăre. Acum sunt pescar de Deltă. Mă joc cu undița și mă bucur că mai prind uneori, chiar dacă marea majoritate a peștilor se întorc înapoi în apă. Cel mai mult îmi place să pescuiesc la știucă. E un exercițiu intelectual formidabil și fiecare zi, fiecare săptămână, în care sunt la pescuit, chiar dacă prind sau nu prind, este pentru mine o metodă de relaxare împreună cu familia.


Care este locul în care vă place cel mai mult să mergeți la pescuit?

Norica Nicolai: Delta Dunării, pentru că pescuitul în Deltă îți oferă și șansa de a fi într-un loc excepțional. Mă bucură verdele, mă bucură sălciile, mă bucură lacurile, păsările și o zi de pescuit pe un canal din Deltă este echivalentul unei luni de relaxare pentru mine.


Este o carte foarte cunoscută de generația mea, „La pescuit cu unchiul Virgil” scrisă de Victor Țăruș, apărută în 1988. Acțiunea are loc pe timpul vacanței de vară, unchiul își inițiază nepotul în tainele pescuitului, o frumoasă încercare literară cu o reală valoare pedagogică. După 25 de ani, l-am întrebat pe Victor Țăruș ce crede că l-ar sfătui în zilele noastre unchiul Virgil pe nepot: Dacă unchiul Virgil este cinstit față de nepot, i-ar spune: Dacă vrei să te faci pescar… emigrează! La ce se întâmplă în țară, cam greu să ai satisfacții din pescuit!” Experiența actuală a pescarului român face ca pesimismul să fie justificat, întrebarea este: credeți că situația poate fi schimbată semnificativ?

Norica Nicolai: Dacă vrei sa devii un pescar, trebuie să emigrezi doar din când în când. Asta pentru că și în țară poți avea satisfacții la pescuit, în râurile de munte sau în Deltă. Apropo de Deltă, am vorbit anul acesta cu pescarii și erau foarte nemulțumiți. Pică din ce în ce mai greu peștele pentru că el a fost pescuit abuziv. Eu cred că va trebui, cel puțin față de Deltă, să fim foarte precauți dacă dorim să o mai avem, și aș propune interzicerea pescuitului industrial în Deltă. Delta Dunării trebuie să rămână a oamenilor locului, ei trebuie să fie cei care își asigură subzistența și lor trebuie să le dăm șansa să trăiască din pescuit, să pescuiască în mod onest, cu sculele admise de lege, să își vândă peștele, pentru că în alte condiții cred că în următorii ani și Delta va deveni un loc mai mult de vizitat și mai puțin de pescuit. Ne batem acum pentru un proiect de populare a Dunării cu sturioni. Dunărea este afectată de dispariția sturionilor, pescuiți abuziv, și sunt câțiva oameni, câteva companii, care vor să înceapă acest proiect de repopulare. Sigur, beneficiile nu vor fi mâine, ci în câțiva ani, dar cred că dacă îl demarăm acum, avem o șansă. Nu știu dacă constrângerea va schimba semnificativ situația, dar bunele practici de responsabilizare a noastră vor avea cu siguranță un rol.


Cele două conferințe de la București și Crișan, din 7, respectiv, 8 octombrie sunt deschise publicului larg? Cum pot cei interesați să participe?

Norica Nicolai: Da, ambele conferințe sunt deschise publicului larg, se pot înscrie la cabinetul meu, la Bruxelles, prin trimiterea unui e-mail la petru-rares.bertzi@europarl.europa.eu, și pot participa, cel puțin la conferința de la București, pentru că cea de la Crișan este mai greu accesibilă publicului larg, dar am ales să merg acolo ca să avem o bună conectare la realitățile Deltei. La conferința din Crișan vor participa mai mult pescari din Delta Dunării. Aceștia pot să vină, pot să pună întrebări, pot să își exprime opiniile, pentru că acesta este, de fapt, și rolul conferinței - să încercăm să conștientizăm și în România rolul pescuitului sportiv, pescuitului recreativ.


Să presupunem că pe 8 octombrie, după conferință, pescuiți la Crișan și prindeți peștișorul de aur... Dacă una dintre dorințe ar trebui să fie legată de pescuit, ce i-ați cere?

Norica Nicolai: Asociația Europeană a Pescarilor Amatori este o organizație cu care lucrez foarte intens, am făcut foarte multe conferințe, în special la Bruxelles, dar și în Olanda. Încercăm să atragem atenția asupra speciilor pe cale de dispariție și încercăm să lansăm programe care să fie prietenoase și față de apă, și față de pește. La Amsterdam am lansat, în cadrul unui program, invitația la pescuit pe canalele orașului, iar asta însemnă un apel pentru apă curată, care să permită peștelui să trăiască. Sigur, în acel moment, nu am prins nimic și asta este foarte bine, dar cu acea ocazie colegii mei europeni, reprezentanți ai 25 de milioane de pescari din Uniunea Europeană, m-au desemnat drept președinte al Forumului European al Pescarilor Amatori, și asta mă obligă să fac ceva pentru pescuit, pentru pescari, în primul rând în România. Dacă ar fi să îmi pun o dorință după conferința de la Crișan, aceasta ar fi ca decidenții din România și cei implicați în activități de exploatare a apelor în România să devină conștienți de oportunitățile naturale pe care relieful din țara noastră le oferă, dar și de obligațiile ce ne revin pentru a exploata și proteja aceste zone. Sper ca participanții români să stabilească un contact real și constructiv cu colegii lor din Europa, care să se concretizeze printr-un schimb de bune practici și dezvoltarea de programe care să facă din pescuitul în România o activitate recreativă dar sustenabilă din punctul de vedere al mediului înconjurător.