Migrația și emigrația peștilor

logowfmd

Pe 24 mai este Ziua Internațională a Migrației Peștilor, eveniment ce are ca obiectiv conștientizarea publicului cu privire la problemele cu care peștii se confruntă în deplasările sau călătoriile pe care le fac cu regularitate. Se acordă o atenție specială accesului acestora la cursurile de apă care devine din ce în ce mai restrâns sau este chiar blocat de diversele construcții ridicate de om.

Evenimentul este adus în atenția publică și de Muzeul Antipa care, alături de Grupul de Acțiune pentru Conservarea Sturionilor, va organiza pe 25 mai o serie de acțiuni și conferințe dedicate „Zilei Internaționale a Peștilor Migratori”. Singura observație ar fi că traducerea este mai puțin fericită, deoarece subiectul logic al „World Fish Migration Day” este migrația peștilor, și nu peștii migratori.

Pești autohtoni precum scrumbia, anghila sau sturionii sunt bine cunoscuți pentru călătoriile lor de mii de kilometri, iar deplasările somonilor din Pacific sau Atlantic dintotdeauna și deopotrivă au fascinat și intrigat. Dar migrația este un instinct pe care cei mai mulți pești îl au și aceasta se face în două scopuri bine definite: nutriția și reproducerea. În afară de speciile de mai sus, care sunt considerate migratoare tipice, întâlnim fenomene de migrație și la peștii ce trăiesc exclusiv în apă dulce sau în apă sărată. Dintre speciile autohtone din zona de munte putem să ne referim la păstrăv, scobar și lostriță ce urcă pe râuri pentru a se reproduce sau la cele din zona de jos a Dunării, cum sunt ciprinidele, șalăul și avatul, care se deplasează spre zonele inundabile pentru a depune icre sau spre zona de vărsare în mare pentru a se hrăni. De asemenea, peștii ce trăiesc doar în apă sărată, precum scrumbia albastră, stavridul, hamsia, lufarul, pălămida sau calcanul, migrează regulat în anumite perioade din an și pe trasee bine stabilite. Cea mai mare parte a pescuitului ca îndeletnicire se bazează pe cunoașterea și exploatarea acestui fenomen de migrație.

Barierelor naturale pe care peștii le întâmpină în călătoriile lor li se adaugă obstacole create de om, precum barajele, pescuitul excesiv și braconajul. De exemplu, din punctul de vedere al peștilor este o diferență mică între barajul de la Porțile de Fier și gardurile de plase și de carmace pe care le întâlnesc pe Dunăre. În comunicatele de la ANPA se poate vedea că la doar la o singură acțiune împotriva braconajului se confiscă minimum 10 km de plase monofilament. În ultimii ani, apa râurilor de munte a început să fie evaluată numai în funcție de banii ce pot fi obținuți din certificatele verzi, iar sutele de microhidrocentrale construite fac imposibilă reproducerea naturală a salmonidelor.

Altfel că prin adăugarea de noi și diferite obstacole în calea peștilor care se deplasează, avem toate șansele ca migrația să se transforme în emigrație... Lostrița pare că a emigrat din aproape toate râurile - anul acesta se spune că nu a mai urcat la reproducere în zona defileului Mureșului, iar anumite specii de sturioni nu mai intră în Dunăre de câțiva ani. La ora actuală se află în desfășurare proiectul Sturgeon 2020 prin care se dorește crearea unei căi de acces a sturionilor dincolo de Porțile de Fier, astfel încât aceștia să poată reveni în zonele tradiționale de reproducere.

Dar pentru că azi este 24 mai, aș vrea să amintesc aici despre un pește cu totul rar, un migrator tipic, despre care se știu puține lucruri. Este păstrăvul de mare sau somonul Mării Negre, Salmo trutta labrax, care trăiește în mare și intră în Dunăre, uneori pe distanțe mari, fiind întâlnit până în zona Bistreț, la kilometrul 700. Se presupune că acesta, alături de somonul de Caspica și somonul de Aral, s-ar fi separat în perioada glaciară de forma tipică, astăzi existentă în apele dulci. Migrația pentru reproducere începe din luna august-septembrie și se termină în octombrie-noiembrie. După eclozare, puieții rămân în apă dulce până ajung la lungimea de 18-24 de cm. Se reîntorc în mare în perioada martie-iunie, stând o perioadă la gurile Dunării în zona apelor salmastre pentru a se adapta la noile condiții.

Fiind un pește migrator, păstrăvul de mare are neșansa să întâlnească diferite obstacole, dar și cupluri de braconieri bizari, ce cred că pot reține până la 10 salmonide pe zi.