La noi... și... la ei...

la-ei
La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.


Din septembrie 2011, în Parcul Național Olimpic, situat în apropierea orașului Seattle, „răsună valea” râului Elwha. Dar nu din cauza construirii hidrocentralelor sau micro-hidrocentralelor, ca prin rezervațiile noastre naționale, ci, vice-versa,... datorită desființării a două hidrocentrale.

Restaurarea ecosistemului râului Elwha, proiect semnat de Bush senior în 1992, presupune înlăturarea celor două baraje de 30 și, respectiv, de 70 de metri, construite în 1914 și 1927, escavarea sedimentelor, refacerea vechii albii și a vegetației. Costul eliminării barajelor, cea mai mare operațiune de acest fel din Statele Unite, este de 27 de milioane de dolari, iar costul total al proiectului este de 325 de milioane de dolari.



baraj 1
Prima cărămidă din zidul barajului a fost dislocată în septembrie 2011. O zi specială pentru triburile de amerindieni din acea zonă care au avut de suferit din momentul ridicării celor două construcții. Hidrocentralele au fost plasate pe râul Elwha acum aproape 100 de ani și au furnizat energia electrică pentru zonele urbane aflate în plină dezvoltare, dar au cauzat mari probleme locale: oprirea curgerii apei pentru umplerea barajelor... porțiuni de râu secate... migrația somonului oprită de baraje... afectarea în mod semnificativ a populației native, a cărei cultură și civilizație sunt legate de acest mediu.



baraj 2
Anterior construirii barajelor, populația de somoni care urca anual pe râu în vederea reproducerii era de peste 300.000 de exemplare, iar acum numără sub 3.000 de exemplare. Prin refacerea ecosistemului, care va dura zeci de ani, se speră ca speciile de pești să ajungă la nivelul existent anterior construirii hidrocentralelor, iar aceasta să determine reabilitarea întregului lanț trofic... de la nimfe, la urși negrii și vulturi.



elwha
Pentru triburile de indieni prezente și acum în acea zonă, somonul reprezintă atât existența cotidiană, cât și legătura cu sacrul... pentru noi, cei din afară, cuvintele complicate țin loc de explicații: lanț trofic, ecosistem, refacere... sunt scuzele noastre pentru dezastrul pe care l-am provocat.

Nu întâmplător pragmatismul s-a născut în Statele Unite... este mai rentabil să refaci acel ecosistem decât să întreții niște hidrocentrale
obosite... este mai normal să revigorezi o cultură și o civilizație legată de acel mediu decât să vezi munți de mâl și de depuneri care îneacă un râu... este de sperat să poți lăsa ceva viitorului decât cenușiul prezentului.

În România este precum în bancul cu Ceaușescu care ne anunța să nu ne fie frică de sfârșitul lumii pentru că suntem cu 100 de ani în urmă. La noi, statul scrie rapoarte în care sunt identificate peste 4.000 de amplasamente ideale pentru microhidrocentrale pe 78.900 de km liniari de apă curgătoare, dintre care 98% sunt râuri din Munții Carpați. La noi, sunt mari șanse ca toate râurile să intre sub șenilele escavatoarelor, iar dezastrul ecologic să fie similar celui care are loc în prezent pe Capra, Buda și Otic din județul Argeș. Peste 100 de ani poate...și la noi...


Noi
de Octavian Goga

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
Şi tata, şi feciorul.
Sub cerul nostru-nduioşat
E mai domoală hora,
Căci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Şi fluturii sunt mai sfioşi
Când zboară-n zări albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
Îşi înfioară sânul
Spun că din lacrimi e-mpletit
Şi Oltul, biet, bătrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferinţii,
De jalea lui ne-am răposat
Şi moşii, şi părinţii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Deşertăciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi...