Pariu contra fatalismului

rosia montana cna
Ministrul mediului din Germania a anunțat la mijlocul lunii februarie că legile privind extragerea gazelor de șist vor fi înăsprite, specificând, de asemenea, că nu vede folosirea acestei tehnologii niciunde în Germania și nu recomandă vreunei companii să aplice pentru asemenea licențe de exploatare. Cu subiect și predicat, declarația e precisă, iar mesajul fără echivoc pentru investitori, lobby-ști șamd.

Din seria
viața e un lung șir de coincidențe, se anunță, peste două zile, și prezența ministrului mediului Rovana Plumb la Interviurile Gândul. Cu ceva bucurie, situată la mijlocul distanței dintre cinism și sadism, aștept să văd rezultatul. Combinația promitea: un ziar/site de opoziție (bineînțeles că doar nu benevol) și un înalt demnitar al puterii (slab comunicator) plus subiecte gârlă: de la micro-hidrocentralele ce răsar într-o veselie, la urșii ce s-au ales cu autorizații de împușcare pentru că i-au atacat rudele, de la gazele de șist a căror explorare a început, la Roșia Montană care și ea promite... poate chiar și ceva întrebări despre cotele de CO2 și banii din vânzarea acestora.

Dar
Loganul nu-i ca Merțanul: Reportera se situa în triunghiul lipsă de documentare - dragostea de Gabriel Resources - amatorism cronic; interlocutor, un ministru hârșâit într-ale vieții, ce a mirosit din prima că ziarista este în offside total și a început să se comporte matern-pedagogic. Zâmbind ca la adierea unui vânticel cald de primăvară, d-na Plumb îi explica jurnalistei ceea ce ar fi trebuit să știe pentru a putea formula întrebările, după care răspundea ce dorea (asta e corect, pentru că dacă tot te chinui să-i formulezi reporterului întrebarea, măcar răspunzi ce vrei). Analiza poate continua... se discută nimic, durează de înnebunești, te prinde somnul urmărind înregistrarea video, iar transcrierea e diferită de varianta video (îmbunătățește prestația ziaristei și mai scurtează logoreea oficialului).

Însă textele oficialilor și ale oficioaselor pot fi decodate și în situația în care nu spun nimic sau e mai mult decât evident că te mint și te sfidează! Travaliul decodării acestor mizerii de texte, dincolo de semantică sau hermeneutică, implică ceva asemănător cu intuiția pariorului, unde contextul și experiențele anterioare contează foarte mult. Varianta deja clasică în România pare următoarea: contextul este de
înnodare a cozilor și pupat Piața Independenței, iar experiențele/aștepările sunt în cel mai optimist caz negative/pesimiste. Astfel e ușor să întrevezi trecerea de la explorare la exploatarea prin fracțiune hidralulică a gazelor de șist, iar Soarele pare să răsară și pentru canadianul Gabriel (dacă mai mișcă și el din buzunare).

Ceea ce părea imposibil cu un an în urmă, se întâmplă acum pe teritoriul României: fracțiune hidraulică!!! Bineînțeles că nu se exploatează, ci se explorează, desigur că este susținută prin zeci de legi și îmbrobodită cu mii de declarații oficiale, bine concertate. Este evidentă tehnica pașilor mărunți pentru a ajunge la rezultatul dorit de către cei interesați și încercarea de a evita surprize precum demonstrațiile din Bârlad, din primăvara anului trecut.

Pe de altă parte, de la începutul acestui an, problema exploatării cu cianuri începe să bolborosească: insolvența Minvest Deva (societate ce reprezintă participarea statului la proiectul Roșia Montană), mutarea proiectului în portofoliul tinerei speranțe a politicii românești și a marilor proiecte, Dan Șova, și declarații ale primului ministru:
„Sunt trei condiții: standardele de mediu, redevențele și participarea statului român. Când aceste trei se îndeplinesc, poate să înceapă”.

Direcția spre care se îndreaptă lucrurile pare evidentă, însă, dacă tot am invocat pariurile, personal aș miza pe
surprize. Experiența ne arată că, la sfârșitul lunii ianuarie, 7 tineri ce au protestat în fața CNA-ului au reușit să determine o reacție a acestei instituții atrofiate de clientelism și servilism. Astfel instituția a trimis către 3 posturi de televiziune - iubitoare de publicitate RMGC - o scrisoare de atenționare referitoare la felul în care au fost prezentate rezultatele exit poll-ului de la referendumul privind proiectul Roșia Montană. Rezultatul este mic, dar are o semnificație deosebită: ne arată că putem și paria, dar și juca împotriva fatalismului.