Musca de Săpânța

sapanta1


„... udă, folosită vara, mai ales la păstrăvi” așa este descrisă musca din imagine. Este o muscă tradițională, un model conceput de un pescar anonim din acea zonă, legat și transmis din generație în generație. Este o imitație a unei insecte prezente în ecosistemul râului Săpânța a cărei eficacitate, eleganță și frumusețe a fost și este apreciată.

Muștele tradiționale, îndeosebi cele care poartă numele unui râu, au exercitat și exercită o fascinație deosebită asupra pescarilor. Conservatori sau moderni, cu toții constatăm că vechile modele prind în acea apă păstrăvi sau lipani de multe ori mai bine decât modelele noi, la modă în zilele noastre. Dar în nici un caz nu le privim doar din punct de vedere pragmatic... Imitațiile tradiționale reprezintă pentru pescarii la muscă adevărate dovezi de identitate și atestare a acestui sport, cu o reală valoare culturală și emoțională.

sapanta3
Din păcate, Musca de Săpânța, alături de alte variante, vor rămâne prezente doar în colecțiile de muște și în cutiile nostalgicilor care, poate, le vor mai încerca în alte ape sălbatice. Mai puțin în Săpânța, pentru că acest râu pare să fie condamnat la distrugere, asemenea celorlalte pe care se construiesc fără oprire microhidrocentrale.

În prezent tuburile pot fi întâlnite pe Valea Nadoșei și Valea Runcului, barajul de la Cascada Custuri se ridică, iar țevile și microhidrocentrala gâtuie cursul de apă al Săpânței. Lucrările se execută și în interiorul site-ului Natura 2000 - Ignis și în afara acestuia, cu aceeași sfidare, ignoranță și distrugere a mediului. Aproape sigur au și toate aprobările necesare - iar dacă nu, le obțin. (
Încarcă harta sapanta.pdf)

Calea de acces către izvoarele ce se varsă în Săpânța și pe care populațiile indigene de păstrăvi și lipani urcau pentru a se reproduce sunt blocate de baraje și țevi. Insectele specifice acestui ecosistem vor dispărea. În viitor și în cel mai bun caz porțiuni din râu vor fi populate cu păstrăvi sau lipani de crescătorie, însă acestora Musca de Săpânța nu le va mai spune nimic. Așa cum nu le va mai spune nimic nici viitoarelor generații de muscari.

Pe Săpânța am folosit Furnica de brad în partea superioară a râului, amonte de cascade, iar aval a dat rezultate Musca de arin, malul fiind străjuit de acești copaci”... scria Titus Pintea în lucrarea domniei sale Muște artificiale tradiționale din România. De anul acesta, nici Cascada Custuri, aflată în site-ul Natura 2000 - Ignis nu va mai exista, pentru că cei care instalează țevile nu au avut nici măcar bunul simț de a începe captarea la câțiva zeci de metri în aval.

Despre noile amplasamente de microhidrocentrale afăm cel puțin o dată pe săptămână. Pe 20 mai a apărut un articol pe AFP cu titlul
Hidropower frenzy 'threatens Carpathian mountains' preluat de mass-media din întreaga lume. Dar comentariul prezent pe un blog mi s-a părut cel mai important: „Și ce e dacă mai apar 1.000 de articole?


Mulțumesc domnilor Petru Măran și Jóna Bálint pentru informații, hărți și fotografii.








Cascada-9
Cascada-10



Cascada-17
Cascada-2



Cascada-12
Cascada1