Electrificarea țării - cauza întregului popor muncitor!


Ô temps, suspends ton vol! Il va chuter le compresseur!

micronidrocentrale pescuit ecologie
Putem constata că Planul de electrificare, aprobat de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român la 26 octombrie 1950, continuă și astăzi. După împlinirile mărețe de pe marile râuri și Dunăre, după ceva poticniri în perioada de după 1989, constatăm astăzi cum „răsună valea”... a reînceput construcția hidrocentralelor!

Din 4.011 râuri existente în România, 3.400 sunt tocmai bune pentru construirea de microhidrocentrale. Statul, vigilent, a identificat 4.000 de amplasamente ideale pentru acestea, pe 78.900 de km liniari de apă curgătoare, 98% din râurile Munților Carpați.

Când aflăm că o microhidrocentrală medie produce 2 megawați, lozinca anilor 50 „Lumină pentru fiecare cătun” se trezește la viață. Televiziunile și ONG-urile urcă prin Munții Făgăraș și ne prezintă stadiul lucrărilor la 10 microhidrocentrale pe râurile Capra, Buda și Otic. Aflăm, de asemenea, că șantierele cuprind întreaga țară: de la râul Neagra din Suceava și până în Caraș-Severin, în Munții Poiana Țarcului.

Ceea ce mă surprinde este tonul negativ al reportajelor, prezentărilor și demersurilor organizațiilor non-guvernamentale. Se vorbește despre dezastru ecologic, sunt prezentate excavatoare săpând prin albia râurilor din rezervații naturale, unde nu aveai voie nici măcar să pescuiești, râuri secate, pești morți, muncitori hidoși și semialfabetizați ce modifică albia râului în funcție de alcoolemia din acea zi. Mai vedem specialiști în mediu ce ne explică că respectivele ecosisteme sunt compromise definitiv, că nu vom mai întâlni în acele ape (cam secate din ce se vede) nici coadă de păstrăv sau lipan.

Îmi dau repede seama de unde provine acest ton negativ... Paradoxal, dar tocmai din lipsa menestrelilor de serviciu. (Excepție face Proiectul Roșia Montană, care, în mod profesionist, a înțeles să plătească televiziunile prin reclame lacrimogene, în care niște moți se zvârcolesc de lipsa cianurilor, iar specialiștii - din toate domeniile, de la învățători la academicieni - au scris niște studii plătite corespunzător, din care rezultă că românul e frate cu cianura). În cazul microhidrocentralelor lipsesc menestrelii cu o lungă tradiție la noi, unii chiar specializați în cântări hidroenergetice.

dumitru almas prolecultism
Cei care am făcut clasele primare înainte de 1989, ne putem aminti de Povestirile istorice ale dinozaurului prolecultist Dumitru Almaș; „O vizită de neuitat” prezintă construcția Hidrocentralei de la Porțile de Fier sub conducerea înțeleaptă a tovarășului Nicolae Ceaușescu... muncitori dârzi, cu voința de nestrămutat, se luptau eroic cu forțele naturii... de la retardata definire a hidrocentralei și până la oferirea buchetelor de flori conducătorului iubit cu ocazia inaugurării, delirul narativ începe să sacralizeze hidrocentrala, excavatoristul, fierar-betonistul șamd. (Păcat că nu mai poate să ne scrie azi de microhidrocentrale)... La televizor vedeam reportaje în care o bătrână, cu mâna tremurândă, apăsa pentru prima dată în viața ei un întrerupător pus pe peretele scorojit, iar în tavan, becul, spânzurat de două sârme, începea să arunce o lumină galbenă...„Lumină pentru fiecare cătun!”... Cum puteai să-ți imaginezi că hidrocentrala nu e întruchiparea Binelui, că excavatoristul e semianalfabet sau că asemenea lucrări distrug mediul iremediabil?!

Dar, vorba lui Nea Bachus... „
Fără poezie, viața e pustiu!”... Am deschis articolul cu versurile lui Dan Deșliu din „Balada compresorului”, devenită ulterior „Minerii din Maramureș”, cel care a reprezentat până în anii '60 poezia de inspirație realist socialistă. Prin accesibilitate, versuri scurte și cu rimă, poezia sa a reprezentat un bun mijloc de propagandă. Speram ca măcar poeziile sale să-mi insufle sentimentul înălțător al luptei clasei muncitoare cățărate pe utilaje pentru a supune forțele naturii... dar, după atâta timp, poeziile sale din acea perioadă stârnesc hohote de râs...

...
Şi în colţii cei de cleşte
osia se poticneşte,
maşina în loc s'opreşte...
Sar cu toţii dinainte
roţile a le desprinde
doar Toader stă locului,
la urma motorului,
în bătaia vântului
în gheara frământului...
Şi atunci i-a fost să vadă
propta dreaptă fărâmată
între stâncă şi obadă...
Lemn de codru nu era
nici un lemn să geam'aşa,
dară inima lui, da!
Sare Toader dintr-odată,
propteşte spinarea lată,
dar cât ai propti spinare
compresorul e mai tare! (...)
Clipă, stăi, opreşte-ţi zborul!
Se prăvale compresorul,
cade-n râpă, viaţa, dorul! (...)
Dan Deșliu - Minerii din Maramureș

Poate că s-au schimbat concepțiile, poate că nu mai avem menestreli care să ne explice din copilărie cât de bună e hidrocentrala, dar mult mai sigur este că celor care distrug râurile, sub deviza energiei alternative, nu le pasă de ceea ce credem noi.

PS: Am citit că soția lui Dan Deșliu vine în fiecare săptămână la târgul de vechituri pentru a vinde câteva lucruri. Cred că după ce se va termina construcția microhidrocentralelor, ne vom duce și noi la târgul de vechituri pentru a vinde sculele de pescuit, pentru că nu vom mai avea ce face cu ele... problema este cine o să ni le cumpere...