A fugi cu toate picioarele...

fuga


În limba franceză întâlnim expresia „courir à toutes jambes”, ce poate fi tradusă mot à mot prin „a fugi cu toate picioarele”, dar nu este cazul, deoarece în limba română există destule echivalente semantice, de la a fugi cât îl țin picioarele și până la sfârâitul călcâielor.

Însă expresivitatea lui „
courir à toutes jambes” derivă tocmai din faptul că nu presupune un număr limitat la două picioare. Presupunerea ireală a unui număr mai mare de 2 face ca respectiva fugă să capete accente hiperbolice. Este similară cu reprezentarea lui Ramsses al II-lea în templul de la Abu Simbel, unde faraonul este înfățișat cu 2 arcuri și 4 mâini, ceea ce subliniază și accentuează forța acestuia.

De asemenea, expresia poate fi folosită cu aceeași forță sugestivă și în cazul altor ființe: iepurele poate să „
courir à toutes jambes”, neexistând nici în cazul lui o limitare a numărului la 4 picioare... la fel poate fi și cazul miriapodului.

Însă cei care au fugit săptămânile trecute în România cu toate picioarele imaginabile și inimaginabile au fost urșii. Nenorocirea a început când unul dintre ei a atacat o femeie ce era rudă cu actualul ministru al mediului. Trebuie să fii turbat și la propriu și la figurat să faci așa ceva. Ursul nepotrivit cu persoana nepotrivită au declanșat o adevărată isterie, un război între oameni și
fiare, un delir mediatic la toate televiziunile. Că urșii mai făceau fapte de haiducie prin sate se cunoaște de ani de zile... însă de această dată a fost un caz evident de malchance sau bad luck pentru familia ursidae.

Rezultatele se cunosc: povești vânătorești, povestiri oficiale și măsuri ca-n povești. Cu această ocazie s-au constatat tot felul de lucruri: de la faptul că pădurile s-au împuținat, până la administrarea necorespunzătoare a fondurilor de vânătoare. Ceea ce nu s-a constatat este braconajul practicat la cote maxime: oficiali implicați, braconieri cunoscuți și protejați, afaceri ilegale. În afară de ursul care s-a luat de cine nu trebuia, celelalte fiare căutau de fapt să scape cu viață. Momentul este prielnic din punct de vedere mediatic, se vor elibera noi permise de împușcare după care urșii vor fi declarați turbați... turbați și bine valorificați.

***


urs-brun
...Ursul rănit ajunge lângă albia unui râu. Era aproape secat. Caută un loc în care să mai fie puțină apă. Se apropie de o zonă mâloasă. Un păstrăv se mișcă brusc. Ursul se trage înapoi, speriat:

- Ce faci aici în băltoaca asta?!?! Ai turbat???

- Stau în debitul ecologic al râului, nu vezi?! Să știi că e legal, există și acord de la Mediu. Până una alta, am auzit că tu ești turbat. De aia ți-e și așa de sete...

- Eh... nici gând! Sunt rănit. Am scăpat de un braconier, iar acum sunt o grămadă pe urmele mele. Din păcate și la mine e legal... au mandat să mă împuște, tot de la Mediu.

- E important să fie legal, să existe avizele și aprobările necesare, spuse păstrăvul. Dacă e legal nu trebuie să-ți faci griji...
Dura lex, sed lex! cum ziceau latinii.

- Cred că glumești?!?! Sau de la debitul asta ecologic nu ți se mai oxigenează bine creierul... Hai că plec, și așa am stat prea mult. O rup la fugă sau cum zic francezii „
courir à toutes jambes”... Au revoir!

Păstrăvul nu răspunde nimic. Ursul se ridică și pleacă. Întorcând capul îl întreabă:

- Ei, nu zici nimic? Nu știi franceză?

- Ba știu, știu... „
courir à toutes nageoires”.... Dar unde vezi tu apă ca să fug cât mă țin aripioarele?!?!?!