Mai subtil, vă rugăm!

www
28 august...
Urcă trenul printre munți
Ca un șarpe lung,
Cu țigări Naționale
Sus la deținuți.
Capitanul strigă tare:
Dă-i hoțule, dă-i!
Nu pot, nu pot căpitane!
Of, ce dureros îi
!”

Nu era un tren, ci o coloană oficială; Căpitanul era Ministrul Mediului; nu striga la hoți, ci era în inspecție la microhidrocentralele de pe râul Capra.

La un moment dat se întâlnesc oficialii, constructorii, câțiva protestatari ce manifestau împotriva construcțiilor și, bineînțeles, presa.... Pe o ploaie măruntă, la margine de drum și început de șantier, se pune de o masă rotundă, cu întrebări și răspunsuri. Ca niște spiriduși galbeni, strânși la ședința din poiană (aveau
parpalace de ploaie), privind galeș în obiectivele camerelor de la televiziuni, încep să discute teme demne de un think-tank.

Cum și unde sunt albia majoră și albia minoră, în cât timp crește iarba pe pietriș, acordul de mediu și modificările legislației, dezvoltarea economică și conservarea biodiversității, existența și importanța custodelui, interesul autorităților, bunăvoința și deschiderea la dialog ale constructorilor, refacerea impactului asupra mediului... șamd.

Ideile se ridică în aer precum ceața din pădurea învecinată. Prin fundalul cu șantier trece un câine deloc interesat de discuții, ce părea că are treburi importante. Din josul râului Capra mai sosesc niște protestatari, ce asigură prin câteva scandări de culoare un fel de backing-vocals pentru soliștii din prim plan.

Nu vreau să insist cu descrierea atmosferei de operă bufă jucată de niște clovni cabotini ce doreau, în frunte cu șefii de șantier, să ne arate grija lor totală față de natură și de protecția mediului.

Asupra ideilor, raționamentelor și informațiilor din conclavul de la marginea drumului aș vrea să insist și ale căror consecințe le vom vedea de acum înainte. Un fel de
Tezele din Făgăraș...

Doamna Plumb le-a comunicat firmelor ce construiesc microhidrocentralele că dacă nu obțin noul aviz de mediu până la 16 septembrie, lucrările se suspendă pe 6 luni. (Adică tocmai în perioada de iarnă, când oricum se suspendau.)

Doamna Plumb face analize subtile ale mentalului colectiv. Astfel, de
printre munți, dânsa ne spune că „în mentalul colectiv există ideea că dacă e arie protejată sau e sit Natura 2000 sau rezervație, nu se poate face nimic”. Revenind, doamna ministru ne atrage atenția că acest lucru NU este adevărat!!! „Se poate face, cu respectarea naturii în zona respectivă”. (Dincolo de grotesca dialectică a politicienilor în care contradicțiile își împreunează cozile cu succes, eu cred că mentalul oamenilor normali spune altceva... și spune asta de 2300 de ani, când a fost atestată prima rezervație naturală).

Din discuții aflăm și ceva important: în România sunt luate în calcul 439 de microhidrocentrale: dintre acestea 77 funcționează, iar 50 se execută în prezent. O altă veste la fel de
bună este că celebrul și multdiscutatul debit ecologic este stabilit la 20% din debitul anual al râului... restul de 80% susură sau va susura prin țeavă.
(Deja în mentalul meu personal există ideea că urmează vremuri nasoale pentru pescuitul la muscă.)

Doamna Plumb ne mai spune despre dezvoltare economică și protecția biodiversității în conformitate cu standarde, criterii și strategii care nu sunt clar stabilite la ora actuală, dar, din discuțiile cu specialiștii, ecologiștii, investitorii și toate celelalte părți implicate se vor stabili. (Mă întreb și eu cam cum stabilesc ei
impactul și biodiversitatea pentru un râu care e deja țevuit??? Din straturile de sedimente pe care le ridică escavatoarele?)

qqq
Spre finalul discuției, un protestatar ce părea să combată bine în reuniunea cu ocrotitorii oficiali ai mediului, a ridicat problema certificatelor verzi. Demersul lui era logic: dacă revizuiți politica acestor certificate verzi (respectiv să nu se mai subvenționeze din bani publici și cu nesimțire această energie verde), am avea mai puține probleme de mediu. Prima reacție a spiridușilor galbeni a fost să râdă de naivitatea întrebării... după care i-au explicat doct că așa ceva nu este posibil...


Așa cred și eu! Dacă nu era o problemă de bani, pe 28 august 2012, 100% din râul Capra curgea pe unde a curs el dintotdeauna...


PS1: Dacă s-a dorit o acțiune de imagine, rezultatul e jalnic. Dacă s-a dorit rezolvarea problemelor de mediu... este evident că a fost blat. Să te sui pe imaginea unei probleme aduse în atenția opiniei publice de alții (inter alia, pescarii au protestat prima dată, ei s-au
agitat și au atras atenția mass-media, ei s-au adresat autorităților), să răspunzi fără nici o finalitate la întrebări despre avize și biodiversitate la câțiva metri de un râu distrus în totalitate, să eviți discuțiile despre interesele financiare și chiar (Iaca! Surpriză!) de partid (vezi Constantin Nicolescu), să nu consideri raportul dintre diferitele tipuri de energie (așa zisă) verde pentru a reduce impactul asupra mediului, să încerci să discuți doar cu ONG-urile prietenoase... nu cred că va aduce nimănui nici un rezultat. Unde sunt AGVPS-ul (cu toate păcatele lui), RNP-ul, cluburile pescarilor, biologii și adevărații specialiști în mediu și ecologie? „Modelul” suedez, pe care-l invocăm când ne convine, nu o fi oare bun și în cazul râurilor? Cum pot oare să supraviețuiască suedezii care au oprit construcția microhidrocentralelor atât de „necesare”?

PS2: Nu știu câți pescari la muscă mai sunt în România, dar, cu modestie, țin să atrag atenția noilor oficiali (vechii făceau, nu discutau) că, pentru mintea multora dintre noi, acțiunile de imagine și de propagandă ar trebui să fie făcute mai subtil. Vă rog ca la următoarea acțiune mediatică să nu ne spuneți că elementul cu numărul 82 din Tabelul lui Mendeleev a fost denumit după un mare chimist și ministru al mediului din România.