Ce fumează braconierii?

braconaj pescuit anpa
Sunt un avid cititor al comunicatelor de presă ale Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură. Fiecare în parte ne spune despre o cărămidă ce se pune la marele zid împotriva braconajului. Analizate cu atenție, ele devin chiar documente de analiză socială pe baza cărora putem să reconstruim imaginea braconajului românesc din aceste timpuri, a locurilor unde acesta se petrece, a bucuriei peștilor eliberați, care dau voios din coada, sau a celor decedați, dar proaspeți, care ajută bugetul statului prin valorificarea lor. Singura nelămurire este cum arată braconierii români.

În primul rând vedem că braconajul are loc doar în județele din Dobrogea. Din punct de vedere tehnic sunt folosite, pentru prinderea peștilor, atât mijloace tradiționale, cât și moderne: de la năvoade și prostovoale până la plase monofilament (comercializate peste tot, de altfel) și dispozitive electrice. Ambarcațiunile sunt dotate cu motoare - cred că braconierii au auzit proverbul
„e mai bine să fii pescar decât vâslaș” - unii sunt mai bine organizați, prelucrează peștele și au chiar și lăzi frigorifice, alții, mai neglijenți, au lăsat peștele în soare, s-a stricat și nu a mai putut fi valorificat la bugetul de stat. Se vede că norocul joacă feste și în braconaj... de la 2,5 tone de pește confiscat în luna mai, la doar 8kg de pește în septembrie: „S-au descoperit abandonate o plasă monofilament cu o lungime de 110 m, iar în apă, legat de un ţăruş un sac cu 8 kg de peşte din speciile: mreană, avat şi trei cegi. Au fost predate la centrul de predare vânzare peştii din speciile mreană şi avat, iar cele trei cegi au fost redate în mediul acvatic conform legii.” O primă concluzie e simplă... dacă vrem să vedem peștele prins prin braconaj mergem la pescărie... o parte e adus pe filieră indirectă, de stat, ca urmare a confiscărilor și pentru bugetului național, o parte e adus pe filieră directă, chiar de braconieri pentru bugetul personal.

Problema se complică atunci când vrem să facem un portret al braconierului...
Cine este el?, Cât de mulți sunt?, Ce riscă aceștia?... Istoria ne spune că „braconajul este vânătoarea săracilor” pentru că vânătoarea le era permisă proprietarilor terenurilor și, deci, celor bogați. În Franța, înainte de Revoluția Franceză, braconierul risca pedeapsa capitală; în Anglia braconierul și-a creeat o rasă de câini dedicată acestui scop... putem să-l vedem ca pe un exponent al luptei dintre clasele sociale, ca pe un infractor periculos, sau ca pe un om care-și câștigă mijloacele de subzistență riscându-și libertatea.

Cel mai probabil braconierii noștri din Dobrogea (căci înțeleg că niciunde în România nu mai există) sunt asemenea personajului cu o aură mitică Raboliot din romanul cu același nume de Maurice Genevoix, a cărui cea mai mare bucurie în viață era braconajul... nu se pot adapta regulilor unei societăți moderne, existența lor este prinsă în dilema a vâna - a fi vânat, printr-o asumare conștientă și tragică a acestui instinct cât și a încălcării legii, devin fugari și se ascund de brutalii jandarmi de tip Bourrel. De asemenea, au aceeași deviză ca și Raboliot
„Pas vu, pas pris”. Că nu i-a văzut sau prins cineva, asta e clar pentru toți, dar citind comunicatele ANPA aflăm un lucru sigur... fumează țigări netimbrate: „În cadrul aceleiaşi acţiuni au fost ridicate in vederea confiscării de către organele abilitate şi un număr de 179 pachete de ţigari netimbrate.”