Nu se execută lucrări...

mhc
De curând am văzut (frpma.ro)un răspuns al Inspectoratului de Stat în Construcții ca urmare a unei adrese trimisă de Președintele Carpatica Fly Fishing, dl. Octavian Ardac. În adresă se solicitau informații privind legalitatea lucrărilor pentru construcția de microhidrocentrale pe râurile Uz și Bărzăuța din județul Bacău, ce tocmai au început și se desfășoară nederanjate de nimeni și de nimic. Că lucrările se fac fără ca autoritățile să știe, că nu există toate aprobările necesare, că firmele de construcții au lucrat în albia râurilor, că peștii au murit pe uscat, iar ecosistemul a fost afectat iremediabil... a devenit un fapt obișnuit oriunde au loc asemenea șantiere „ecologice”.... Însă lucrul esențial din acea adresă, ce ne este spus chiar de două ori, este faptul că oficialii au constatat că nu se execută lucrări....

Un asemenea răspuns crează oricărui om normal o crampă mentală. Te freci la ochi și mai citești de câteva ori... Începi să împarți frazele în propoziții, te gândești la sensul termenilor, la faptul că s-a greșit numele râurilor și că inspectorii s-au dus în altă parte, la teoria cunoașterii și la propozițiile empirice, la definiția senzației și a percepției. Te mai uiți o dată la pozele cu peștii morți, la construcțiile de pe lângă maluri, iar prin minte, în afară de înjurături, nu-ți mai trece nimic...

Mai tragi aer în piept, mai oftezi, și începi să te gândești cum de s-a ajuns aici, cum de s-a ajuns atât de jos, la această cultură a sfidării. Să fie aceasta o continuare a zâmbetului ironic al concetățenilor în momentul în care văd un pescar sau bășcălia cunoscuților în momentul în care află că ai acest hobby? Să fie incompetența autorităților sau și complicitatea lor (pentru că dacă nu există lucrări, nu ai ce să oprești)? Să se fi generalizat pe o scară atât de largă cea mai dragă tehnică de comunicare a tuturor politicienilor ce neagă din start orice premisă sau ce respinge
a priori chiar și lucrurile direct observabile?

Oricare dintre variantele de mai sus le-am considera, tot ajungem și pe culmile disperării și pe cele ale indignării. Singura contrapondere la actuala stare de lucruri, dar și singurele speranțe sunt legate de cei care practică acest sport, de răbdarea, insistența și instinctele lor.