Stacks Image 4

Foto: Philippe Mothiron

Pescuit la molie…

Expresia din engleză Bustard Fly Fishing se referă la o metodă de pescuit la muscă artificială cu imitații ce reproduc două tipuri de molii: molia albă și molia brună, legate pe cârlige de 10 sau 12. Metoda este originară din Scoția și a fost practicată dintotdeauna de puțini pescari, în ciuda eficacității sale. La ora actuală puținii practicanți ai acestei metode, răspândiți pe toate meridianele, încearcă să mențină în viață acest stil de pescuit.
Una dintre primele descrieri ale acestei metode apare în 1886, în cartea lui Thomas E. Pritt - North Country Flies. Este o metodă cel puțin incomodă, ce implică un mare grad de discomfort. Se pescuiește în nopțile de vară, recomandabil cu lună plină. Aruncările sunt scurte, cu șnurul depășind puțin lungimea lansetei, pe lider putându-se pune ambele modele și prezentându-le la fel ca pe oricare dintre muștele de tip north country spiders. Păstrăvul va ataca imitația după lăsarea completă a întunericului. Este util să fim prezenți pe malul apei înainte de lăsarea întunericului pentru a identifica foarte bine locurile unde urmează să pescuim. Trebuie evitată total folosirea altor surse de lumină - lanterne, lămpi etc - care fac ca metoda să devină complet ineficientă.
Stacks Image 15
De obicei, vom pescui de la marginea apei, chiar cu un picior pe mal și cu celălalt în apă. Poziționăm imitațiile în apropierea malurilor, în special la marginea curentului sau a zonelor cu apă adâncă. Încercăm și în apropierea malurilor abrupte sau sub copaci, dar practica indică zonele de mal ca fiind locurile cele mai bune.

Controlul liniei trebuie să fie foarte bun pentru că atacul păstrăvului asupra imitațiilor este mai mult decât discret. Nu se aude nici un zgomot, nu avem nici o smucitură. Singurul indiciu, în condițiile unui control strict al firului, este senzația că de firul nostru s-a agățat un obiect de 200-300 de grame. Înțepăm rapid, dar cu atenție, pentru că șnurul este scurt.

Metoda își arată deplina eficacitate în apele repezi de munte. De asemenea, metoda dă rezultate excelente și dimineața, înainte de răsăritul soarelui, sau seara, după apusul soarelui.

Imitațiile sunt legate pe cârlige mari, nr. 10 sau 12, și reproduc două tipuri de molii: molia albă și molia brună. Conform descrierii lui Pritt, imitația moliei albe are aripile din pene de bufniță albă, corp din lână albă peste care se înfășoară câteva spire de mătase galbenă sau fir auriu, capul din câteva rotiri ale unei fibre lungi din pană neagră de struț, picioarele din fibre din pană de cocoș alb. Molia brună are aripile din pene de bufniță brună, corpul din fibre de blană de iepure brun din jurul gâtului amestecate cu puține fibre din lână brună, iar gulerul dintr-o pană brună.

În funcție de cât de mult ne vom dedica acesti stil putem să legăm și alte imitații. Care sunt moliile existente în respectiva zonă halieutică, care sunt celelalte insecte ce eclozează noaptea sau al căror zbor nupțial se desfășoară între apusul și răsăritul soarelui... toate acestea ne dau indicii asupra modelelor pe care urmează să le legăm.

Referirile la această metodă sunt destul de rare în literatura de specialitate. Părintele pescuitului cu muște de tip spider din Statele Unite, Sylvester Nemes, face o referire destul de vagă la acest stil de pescuit, considerând că imitațiile sunt eficiente în lunile în care unii reprezentanți ai fluturilor de mai din clasa Hexagenia exlozează noaptea.

Există și o altă variantă în care se consideră că imitațiile reprezintă insecte mari din genul Trichoptera, aflate în stadiul de eclozare sau în perioada zborului nupțial. Originar, însă, imitațiile reprezintă molii, pentru că în nopțile călduroase de vară din Scoția numărul acestora este impresionant. În lumina farurilor mașinii ai impresia că ninge cu fulgi mari de nea. Însă, odată cu dezvoltarea agriculturii, folosirea pesticidelor și poluarea cu raze UV ca urmare a iluminatului public, numărul acestor insecte s-a redus considerabil. Pe de altă parte, cele două imitații clasice prezentate de Pritt reproduc aproximativ caracteristicile insectelor și nu sunt modele hiper-realiste, pe care, de asemenea, le putem încerca.

Mai există și o problemă etimologică. De unde provine denumirea de Bustard?
Există cel puțin două teorii:
  • Bustard a rezultat prin coruperea lui Buzzard, care derivă din cuvântul Buzzer - o insectă mare ce bâzâie...
  • Varianta a doua este cea din dicționar: Bustard-ul este dropia, pasăre ce nu dispăruse încă din Marea Britanie la acea vreme și din ale cărei pene se puteau face aripile imitațiilor, însă nu există referințe scrise ca aceste imitații să fi fost legate cu pene de dropie.
Două modele clasice legate de Mike Harding
Stacks Image 25
Brown Bustard


Cârlig: 12-16
Fir: mătase, maro, Pearsall nr. 17
Corp: păr de iepure vopsit orange-maro
Guler: pană de cocoș maro-roșiatic
Aripă: Bufniță maro
Stacks Image 22
Red Bustard


Cârlig: 10-12
Fir: mătase, roșu aprins, Pearsall nr. 11A
Corp: păr de iepure vopsit roșu
Picioare: pană de cocoș maro-roșiatic
Aripi: Fibre din pană de rață, vopsite roșu