pescuitlamusca

3 denumiri, o metodă

„Tenkara”, „alla Valsesiana” sau „la pipăit”... sunt doar trei nume ce desemnează una dintre cele mai vechi metode de pescuit... doar undița, șnurul și musca.



Tenkara (テンカラ tradus mot à mot din rai sau din ceruri) este o metodă tradițională de pescuit la muscă originară din Japonia. Este specifică pescuitului păstrăvului în apele de munte, devenind una dintre cele mai cunoscute și practicate metode de către niponi. Aceasta apare descrisă pentru prima dată în 1678, sub numele de Haegashira. Undița era construită din trestie de bambus, 3,5m - 4,5m, linia din mătase sau coadă de cal, împletite, profil fusiform, tippet-ul din gută sau fir de cal cu lungimea între 30 cm și 1m. Muștele folosite cel mai adesea sunt ude, iar caracteristică este poziționarea inversă a gulerului.
Diferite monturi vechi pentru tenkara și tipuri de muște folosite în funcție de regiunile din Japonia
Stacks Image 32
Stacks Image 33
Stacks Image 34
Stacks Image 35
Stacks Image 36
Stacks Image 37
Stacks Image 38
În prezent sunt folosite undițe din carbon, iar șnurul este făcut din câteva fire de nailon răsucite - ceea ce permite o prezentare delicată a muștelor pe apă, sau dintr-un singur fir de nailon, cu profil paralel.

Din anul 2009, Tenkara a beneficiat de o promovare susținută dincolo de granițele Japoniei prin site-ul www.tenkarausa.com, un adevărat ambasador al acestui stil de pescuit.
Alla Valsesiana - metodă puțin cunoscută, specifică zonei montane Valsesia, trecută din generație în generație doar pe cale orală. A fost atât de mult timp necunoscută deoarece era practicată doar pe râul Sesia, un afluent al Padului. Pescarii denumesc metoda „alla valsesiana”. Una dintre puținele referințe este o hartă datată 1775, pe care apare un mic desen ce arată un pescar cu o undiță și o poziție a corpului specifică pentru această metodă. Mai mult ca sigur că metoda exista cu sute de ani înainte de această hartă.
Stacks Image 39
Undița era făcută din trestie din genul Arundo, cu o lungime de până la 7 metri, dar în prezent se folosesc undițe (din trestie sau din carbon) cu o lungime de până la 4-4,5m. Undițele tradiționale din trestie sunt asemenea celor descrise în secolul XV de Juliana Berners - Treatyse of fysshynge wyth an Angle. Sunt construite din trei segmente, cel de la bază de 3 m, cel de la mijloc are 1 m, iar vârful este din bambus subțire. Linia este puțin mai lungă decât undița, din fire de coadă de cal (armăsar alb) împletite fusiform, de la 24 de fire la 2 fire spre sfârșitul liniei. Tradiționaliștii insistă ca tippet-ul să fie tot din coadă de cal. Sună anacronic pentru zilele noastre, dar coada de cal are proprietăți deosebite: este rezistentă, puțin elastică, transparentă și se lansează deosebit de ușor. Lungimea totală a liniei, de la vârf la ultima muscă, este de maximum 80 - 100 cm peste lungimea undiței.
Stacks Image 40

Muștele sunt asemănătoare cu păianjenii scoțieni, doar gulerul ușor ridicat, sau chiar poziționat invers, ca în cazul colegelor nipone. Sunt folosite 3 sau 4 muște, legate la cca. 30 cm una de alta.
Stacks Image 41

Site-ul „La Pesca a Mosca Valsesiana” reprezintă o sursă bogată de informații referitoare la această tehnică tradițională.
Stacks Image 42
Pescuit „La pipăit”

Este prezentată de Silviu Teodorescu în „Cartea tînărului pescar sportiv” ca o metodă de pescuit cu momeli naturale, de la păstrăvi la clean și roșioară. Probabil că este metoda de graniță dintre pescuitul cu muște și pescuitul cu momeli naturale.

Undița este ușoară, cu acțiune de vârf și o lungime între 2,5m și 4m, șnurul este din nailon obișnuit, gresat pentru a pluti, cu o stună fină de 0,10. Lungimea liniei cu strună nu trebuie să depășească lungimea undiței. Ace mici, 20-24, în care prindem insecte găsite în proximitatea apei.
Stacks Image 43
Stacks Image 44
Stacks Image 45