Stacks Image 2421

Scrumbia de Dunăre mică sau Rizeafca



În latină Alosa caspia nordmanni - este sora mai mică a scrumbiei de Dunăre, (20 de cm la 50g, excepțional 25 de cm și 130 g), populând exclusiv partea de vest a Mării Negre.
Stacks Image 2424
Intră în Dunăre cu două săptămâni mai târziu decât scrumbia de Dunăre (poate urca și până la Porțile de Fier II). De asemenea, poate fi întâlnită și pe Nistru sau Bug, iar alte subspecii pot fi întâlnite în Marea Azov și pe Don.

Rizeafca depune icrele spre sfârșitul lunii mai, începând retragerea spre Marea Neagră în luna august. Crește încet, abia în al treilea an putând ajunge la 12 cm, iar în al șaptelea an acești pești ajung la 20-22 de cm și 100 g. Până la vârsta de 3 ani se hrănește cu chironomide și mici crustacei, după aceea devine răpitor, consumând pești mici.

Se poate întâmpla ca acești pești să rămână peste iarnă în unele bălți ale Dunării.

Stacks Image 2427

Gingirica, Scrumbioară mică, Rizeafca de neam mic


În latină Clupeonella cultriventris, este cea mai mică dintre rudele scrumbiilor de Dunăre, comună în Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică, urcând în Dunăre, Nistru, Nipru, Bug, Don sau Kuban. Trăiește maximum 6 ani, ajungând la o dimensiune de cel mult 14-15 cm.

Începe să intre în zonele salmastre și în Dunăre din luna martie, urcând până în apropiere de zona Călărași. Este perfect adaptată pentru a trăi și în apă dulce, rămânând peste iarnă în apele adânci ale balților și canalelor Dunării. Există și o altă rudă a sa, mai mică, Clupeonella delicatula (max 10-11 cm) denumită popular tot scrumbioară mică sau sardeluță, ce prezintă același mod de viață. Din punct de vedere al pescuitului sportiv cele două specii nu prezintă un interes deosebit.

Scrumbia de Dunăre mică sau Rizeafca descrisă de Grigore Antipa în 1905:


Stacks Image 2434
Stacks Image 2432