Cum arată premiile de la un Campionat European?

Adrian Vlasiu: Primii trei clasați la individual primesc medalii. Același lucru se întâmplă și pe echipe. De asemenea, câștigătorul primește un platou argintat pe care se gravează numele acestuia, iar premiul trece la câștigătorul din anul următor.


Echipa României a fost formată din 5 competitori și 3 însoțitori... câteva cuvinte despre fiecare participant...

Adrian Vlasiu: Echipa României a fost formată din Adrian Pop, Bogdan Hirișcău, Cosmin Roșca, Raul Tătar și eu, Adrian Vlasiu, căpitan.

Adrian Pop este unul dintre cei mai aprigi concurenți din campionatul intern, un foarte bun legător de muște, multiplu campion național la fly tying. Pescuiește aproape exclusiv la nimfe și de-a lungul timpului și-a dezvoltat un stil aparte de pescuit la nimfe, târâit la vale cum îi spunem noi. Dacă e să botezăm tehnica, eu aș numi-o Romanian Nymphing. A avut o evoluție bună pe parcursul campionatului, deși am fost cu toții puțin dezamăgiți când a prins unul dintre cele mai bune standuri de pe Vah unde nu a reușit să puncteze la uscate așa cum o cerea standul.

Bogdan Hirișcău este debutant în echipa națională și a avut cea mai bună clasare dintre toți, respectiv locul 8 la individual. Trebuie să menționez că este foarte greu să fii în primii 30 la orice campionat, cu atât mai mult să fii în primii zece. „Bebe”, cum îi spunem noi, a demonstrat că prin ambiție, concentrare și un calm desăvârșit se pot obține rezultate foarte bune. Am fost foarte mândru când în lobby-ul hotelului eram mereu întrebat despre el și despre performanțele lui. A pescuit foarte elegant și a reușit să acopere aproape toate stilurile de pescuit, asigurându-și astfel o clasare bună în fiecare manșă. Este foarte important să fii un pescar complet. Asta presupune să stăpânești foarte bine orice stil de pescuit și să știi să prinzi pește indiferent de situație.

Cosmin Roșca a fost, de asemenea, debutant în echipa națională, el fiind „tatăl” expediției. Impunător prin statură și prezență fizică ți-e greu să crezi că există râu de munte care să-i pună probleme. Am avut emoții că nu va reuși să se concentreze pe parcursul concursului și că stresul competiției îi va afecta performanța. S-a concentrat foarte bine pe strategiile știute din antrenamente și a reușit să obțină câteva clasări foarte bune. Ca și Raul Tătar, a avut ghinion de standuri mai proaste pe Vah-ul inferior, ceea ce a adus mai puține puncte echipei. Pot să spun cu certitudine despre Cosmin că este unul dintre cei mai buni lansatori și pescuiește impecabil la uscate. L-am văzut în antrenamente pe râul Poprad, unde a făcut o demonstrație de măiestrie la uscate din scurt. Ulterior, am avut plăcerea unei partide superbe de pescuit, cot la cot, la uscate pe râul Vah, unde făceam lanseuri de 20-25 de metrii, prezentând perfect uscate micro din CDC și reușeam să scoatem lipan după lipan în fața unor echipe care au rămas efectiv mască. În ceea ce privește personalitatea sa de pescar de competiție, este foarte bătăios și, cu siguranță, va avea un viitor de succes, dacă va continua la nivelul competițiilor internaționale.

Raul Tătar este la a doua participare în echipa națională și aveam destul de multă încredere în tehnica lui de pescuit la nimfă. În antrenamente a dezvoltat o muscă pe care ulterior a adoptat-o întreaga echipa și toți am avut rezutate foarte bune cu ea. De fapt, a fost una dintre cele trei muște de bază ale echipei. O muscă simpla, nu prea elegantă, dar legată cu materialele potrivite și periată până îi săreau fulgii... era devastatoare la orice mișca prin apă. Raul a avut ghinionul unui stand foarte dificil pe Vah, unde nu a reușit să prindă decât un singur pește. În acea manșă, restul echipei a avut un parcurs foarte bun, dar, din păcate, am pierdut locul 5 la echipe. În timpul a trei ore de pescuit a reușit să agațe două lostrițe, dintre care una a purtat-o în drill peste o oră, dar în final a trecut în standul vecin și a rupt firul. La fel s-a întâmplat și cu cealaltă. Pe Vah sunt multe lostrițe de dimensiuni considerabile, însă sunt foarte greu de controlat atunci când pescuiești cu înaintaș de 0,10-0,12 mm.

Despre mine nu pot să spun decât că mi-a lipsit antrenamentul anilor anteriori, când mă simțeam mai ager și mai motivat. Am fost singurul din echipă care a avut 5 manșe consecutive, fără pauză, și în manșa a 4-a s-a simțit fantastic oboseala. Frigul, răceala, oboseala acută și lipsa de odihnă au făcut ravagii în fișa de arbitraj... pe manșa de pe Bela nu reușeam să țin în drill lipanii imenși. Apa era extrem de rece, dar nu afecta deloc lipanii, dimpotrivă, parcă îi stimula să fie și mai bătăioși. La începutul concursului am pescuit elegant, la uscate, dar ulterior am dezlănțuit mașina de bărberit cu nimfe fiind aplaudat la scenă deschisă de către căpitanii altor echipe și reușind două clasări pe locul 4 în grupe.

Chiar dacă am fost cel mai experimentat din punct de vedere al participărilor și al relațiilor închegate în ani de zile de concursuri internaționale, contează foarte mult să fii în formă maximă din punct de vedere fizic. Am rămas surprins de calitatea celorlalți concurenți și de cum evoluează sportul în alte țări. Dacă nu reușim să depășim câteva etape critice în perioada următoare, nu vom putea să ne apropiem prea mult de medaliile mult râvnite și vom rămâne mereu cu gustul amar al unui „aproape” de podium.

Pe parcursul campionatului au fost de față Darius, prietenul nostru din Elveția, și George Pamp, unul dintre cei mai pasionați pescari la muscă și Președintele Clubului Fly Fishing din Sibiu. Ne-au filmat în timp ce pescuiam și personal mi-au dat o mână de ajutor în manșa de pe Vah-ul superior. De asemenea, ne-a însoțit Gal Zsolt, unul dintre cei mai buni muscari și legători din țară, care ne-a ajutat cu informații valoroase și câteva modele de muște ce s-au dovedit prinzătoare. Gal Zsolt a fost încă de la debut unul dintre cei mai promițători muscari din România și categoric este cel mai creativ legător de muște de la noi. Ce iese din mâna lui îți provoacă mereu uimire. Stăpânește foarte bine toate stilurile de pescuit și am avut un regret profund pentru faptul că nu a reușit să facă rost de finanțare pentru participarea la acest Campionat European. Cu siguranță ar fi obținut un rezultat foarte bun și poate aveam astăzi o medalie. În viitor sunt convins că va face parte atât din echipa națională, cât și din grupul celor care vor schimba viitorul pescuitului la muscă din România.


Care au fost principalele plusuri și minusuri ale echipei noastre?

Adrian Vlasiu: La categoria plusuri aș puncta media de vârsta a echipei, calitatea echipamentului și determinarea de a se detașa de mitul care spune că România pleacă de pe ultimele locuri.

Moralul a fost mereu ridicat, mai ales după ce am văzut la antrenamente că ceea ce făceam era bine. Muștele s-au dovedit prinzătoare încă de la început și am avut un avantaj major prin faptul că fiecare și-a legat muștele. Îmi amintesc cu nostalgie de anii în care eram cel mai tânăr din echipă și trebuia să leg pentru toată echipa. Era epuizant, dar în același timp mă simțeam foarte mândru că toți coechipierii pescuiau cu muștele mele. Astăzi așa ceva este de neconceput la acest nivel. Odihna este un factor foarte important în succesul la o astfel de competiție și timpul alocat legatului de muște este limitat. Procesul în sine este foarte obositor după un anumit număr de muște și trebuie să îți dozezi bine energia astfel încât să poți să fii odihnit în manșele de concurs.

Într-una din seri am fost la echipa Cehiei în cameră și era o curățenie impecabilă, spre deosebire de camerele noastre unde erau adevărate uzine de fabricat muște. Mi-am dat seama atunci, pe loc, că cehii de fapt nici nu își prea legau muște. Asta pentru că aveau toată informația la dispoziție și în loc să lege muște ca roboții noaptea, ei se odihneau și ne întreceau ziua în concurs.

Nivelul informațiilor și al cunoștințelor este un lucru foarte important și influnțează starea de calm și de încredere a echipei. Chiar dacă ne-am adaptat destul de bine la fața locului, trebuie să constatăm că există niște rațiuni pentru faptul că cehii, spaniolii și francezii domină circuitul competițional. Anul acesta Campionatul European a ajuns la ediția cu numărul 19. După 19 de ani de competiții în care practic medalia s-a mutat din Bohemia în Alpii francezi și, mai nou, în Peninsula Iberică, aceste echipe au ajuns să cunoască aproape toate pistele de concurs. Au oameni experimentați care știu particularitățile râurilor de concurs și care vor fi mereu în spatele echipelor. Este și cazul echipei Spaniei care acum i-au avut drept ghizi pe cehii Lubos Roza și Milan Cubik. Unul este multiplu campion european și mondial, iar celălalt este căpitanul echipei de juniori a cehilor. După cum a spus-o și Karel Krivanec, cu ajutorul celor doi, spaniolii au fost mereu cu un pas înaintea echipei Cehiei. În final, cu un efort susținut, au reușit cu greu să întreacă echipa Spaniei, dar asta demonstrează încă o dată ce înseamnă informația din exterior. La fel se întâmplă de ceva timp încoace cu echipele Finlandei și Italiei, care au înțeles că ghizii își au rolul lor în aceste competiții.


Dacă s-ar putea da timpul înapoi... ce ați schimba din modul de acțiune al echipei României?

Adrian Vlasiu: Dacă aș avea puterea să schimb ceva, ar fi componența echipei și felul în care se face selecția. De asemenea, aș schimba total modul de pregătire și abordările acestor concursuri. Dacă s-ar rezolva problema finanțării echipei, am avea posibilitatea să folosim fondurile proprii pentru deplasări la antrenamente înainte de concursuri, am avea posibilitatea să plătimi ghizi la nivelul echipei și, cu siguranță, medaliile ar deveni o obișnuință.

Pescuitul la muscă la nivel de competiții internaționale nu lasă loc de noroc sau amatorism de duminică. Ai de-a face cu sportivi antrenați, foarte motivați, care nu au nici o reținere să treacă râul pentru a prinde un pește pe malul celălalt.

Este ușor ca la sfârșit să vezi ce ai făcut greșit și să îți dai seama ce ai fi putut face mai bine. Dar categoric sunt mulțumit de felul în care a decurs această competiție pentru echipă și, cu siguranță, fiecare dintre noi ar fi putut trage mai tare. Este o experiență bună pentru noi toți și, cu certitudine, am învățat să ne dorim mai mult în viitor.


Care ar fi principalele informații și recomandări pe care le veți transmite colegilor muscari?

Adrian Vlasiu: În primul rând doresc să reamintesc tututor celor care practică acest frumos sport că trebuie să fim ghidați de spiritul de fair-play și de respectul față de colegi, față de pești și natură, dar și față de efortul tuturor celor care fac posibilă reprezentarea noastră la cel mai înalt nivel.

Ca să existe o echipă completă e nevoie de cinci membri... pentru ca acei cinci membri să fie elita unui sport, trebuie să existe toți ceilalți care au fost întrecuți și care își doresc să fie mai buni în viitor. Trebuie să avem respect față de cei din urma noastră și să încercăm să îi ridicăm mai sus. Idealul perfecțiunii trebuie să ne ghideze pe toți, dar în căutarea lui nu trebuie să fim orbiți de orgolii personale sau de principiul scopul scuză mijloacele.

Într-un articol apărut pe cel mai prestigios site al cehilor, echipa României a fost lăudată pentru performanța formidabilă de a se clasa în primele echipe ale lumii. Acest gen de recunoaștere din partea celor mai buni adversari ai tăi este echivalentul unei medalii. Doresc să îl citez pe domnul Karel Krivanec, unul dintre liderii pescuitului la muscă din Cehia : „Fair-play is the basis of our sport and who does not realize it, can win at home, but this is the only thing they can achieve. And to recognize the quality of the rival and bow down to the rival as our team showed this year at the European Championship to Spaniards at the final ceremony, this is the way to even higher goals, because we still have something to learn from our best rivals.”


Ce planuri aveți pentru Cehia 2014 și Suedia 2014 sau, la un nivel mai general, ce e de făcut pentru o medalie ?

Adrian Vlasiu: Pentru 2014 doresc să mă concentrez asupra rezolvării unora dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă România la competițiile externe. Doresc, alături de toți cei implicați în fenomenul competițional, să rezolvăm problema finanțării deplasărilor externe, să fim și noi în rând cu lumea. Apoi trebuie să rescriem tot regulamentul intern și modalitatea de selecție. În momentul în care vom reuși să facem rost de finanțare, atunci echipa națională merită să fie formată doar din cei mai buni dintre cei mai buni. Atunci vom fi mai aproape ca oricând de medalii.

În Cehia în 2014 echipa locală va fi aproape imposibil de întrecut. Cunosc pistele de concurs, deoarece am participat la Campionatul European din 2011. Vor fi 3 manșe pe râu și două manșe pe lac, dintre care una de pe mal și una din barcă. Peștii țintă vor fi păstrăvii curcubei atât pe râul Vltava inferior, cât și pe lac. Pe sectorul Vltava 29P va puncta aproape exclusiv păstrăvul indigen, fiind unul dintre cele mai populate râuri cu acești pești pe care le-am văzut vreo dată. Pe lacul Kvetonov, unde se va desfășura o manșă maraton formată din 4 manșe a câte 45 de minute fiecare, se va pescui exclusiv la păstrăv curcubeu, iar ca să obții o clasare bună în acel loc trebuie să fii expert în casting. Am participat la 3 concursuri pe acel lac și știu despre ce vorbesc... cine nu reușește să lanseze 20-25 de metri roll-cast, având copaci în spate, nu are nici o șansă. Practic nu poți lansa deloc cu dublă tracțiune, nu ai spațiu în spate. Cred că acolo podiumul va arata așa: Cehia, Franța, Spania sau Italia. Italienii au casteri foarte experimentați și care au participat de multe ori în ultimii ani la competițiile din Cehia ce s-au desfășurat pe aceleași piste. Vreau să vă reamintesc că în ultimii 2-3 ani concursul de pe lacul Kvetonov a fost câștigat de italieni.

România va avea o șansă în acest concurs doar dacă reușește să pună la linia de start 5 pescari foarte experimentați și excelenți casteri.

Eu cred însă că avem mai multe șanse în Suedia, unde în ultimii 10 ani s-a mers la pescuit și cunoaștem cât de cât particularitățile râurilor. De asemenea, consider că râurile din Suedia sunt totuși piste mai puțin bătute și pentru celelalte echipe, astfel încât plecăm cu șanse relativ egale din punct de vedere al informațiilor.

În speranța că cei din AGVPS vor înțelege și ne vor susține dorința de a face performanță în pescuitul la muscă, eu cred că acum, mai mult ca niciodată, avem o șansă reală să obținem rezultate. Avem nevoie de lideri puternici care să ne susțină cauza și care să lupte pentru reprezentarea României la cel mai înalt nivel competițional.

Tags: Campionat European, Slovacia, Competiții