G. E. M. Skues - primele nimfe

Skues, un mare admirator al lui Halford și un foarte bun pescar la muscă uscată, a examinat conținutul stomacal al peștilor prinși și a observat că cea mai mare parte din muștele consumate de păstrăvi nu au aripi, ci sunt nimfe în curs de eclozare sau foarte aproape de acest moment. El a încercat atunci să pescuiască cu muște umede. Acest fapt este explicat în prima sa carte, „Minor Tactics of the Chalk Stream” (1910), apărută în același an cu lucrarea lui Halford „Modern Development of The Dry Fly”. El a folosit muște umede cu aripi, clasice, precum Rough Olive, Greenwell's Glory, Blue Dun sau Iron Blue. În momentul în care folosea o linie de pescuit care plutea, gresată, păstrăvii activi sub suprafața apei, refuzau muștele uscate. A obținut rezultate în momentul în care a eliminat flotabilitatea liniei de pescuit prin folosirea argilei sau a glicerinei, urmărind vârful liniei ca indicator de mușcătură.
În momentul în care Skues a început promovarea pescuitului la nimfă în amonte, pe râurile din sudul Marii Britanii, la început de secol XX, au apărut imediat tensiuni între adepții școlii pescuitului la muscă uscată și cei care propuneau noile tehnici. Școala întemeiată de Halford susținea că pescuitul la nimfă, deși are rezultate foarte bune, este lipsit de etică și dăunează ecosistemului, ajungând până la interzicerea pescuitului cu nimfă în unele râuri, în vreme ce susținătorii lui Skues arătau că abordarea dogmatică a pescuitului cu muscă uscată limitează oportunitățile acestui sport, în vreme ce folosirea nimfelor este o tehnică mult mai bună. Disputa a culminat pe 10 februarie 1938 când, la celebrul Flyfishers'Club, a avut loc dezbaterea privind etica pescuitului la nimfă. Skues, în vârstă de 80 de ani, a prezentat apărarea nimfei, în vreme ce, Sir Joseph Ball a apărat doctrina lui Halford. Votul final a fost masiv în favoarea pescuitului cu muscă uscată și excluderea celorlalte tehnici, dar nimeni nu a negat eficacitatea metodei prezentate de Skues. Această dezbatere a avut un rol fundamental în dezvoltarea tehnicilor moderne de pescuit la muscă.
Skues a rămas atașat de pescuitul cu muscă uscată și considera metoda sa cu muscă umedă ca o metodă minoră în ciuda succesului înregistrat. El nu este practic un inventator, pentru că pescarii din nordul Marii Britanii practicau de mult timp acest stil de pescuit. Dar Skues rămâne un inovator și aceasta se datorează în primul rând faptului că el nu s-a mulțumit să aplice fără o evaluare critică doctrina lui Halford.
Din 1910 a prezentat modele de muște umede fără aripi, cu un hackle foarte scurt. După ce a examinat vreme de mai mulți ani conținutul stomacului pastrăvilor, el a legat mai multe modele de nimfe, imitații ale nimfelor înotătoare în cea mai mare parte. Acestea sunt prezentate în cartea sa din 1939, „Nymph Fishing for Chalk Stream Trout” în care apără, cu argumente irefutabile și tranșante, frumusețea pescuitului cu nimfă în râurile din sudul Marii Britanii și ne oferă o listă completă a nimfelor sale.
În continuare sunt prezentate câteva din micile nimfe de suprafață sau intermediare, cu hackle scurt și flexibil, modele care au determinat marile schimbări de tehnică din secolul XX și care își dovedesc eficacitatea și după aproape 100 de ani. (foto: FliegenFischen 5/2011)
Din 1910 a prezentat modele de muște umede fără aripi, cu un hackle foarte scurt. După ce a examinat vreme de mai mulți ani conținutul stomacului pastrăvilor, el a legat mai multe modele de nimfe, imitații ale nimfelor înotătoare în cea mai mare parte. Acestea sunt prezentate în cartea sa din 1939, „Nymph Fishing for Chalk Stream Trout” în care apără, cu argumente irefutabile și tranșante, frumusețea pescuitului cu nimfă în râurile din sudul Marii Britanii și ne oferă o listă completă a nimfelor sale.
În continuare sunt prezentate câteva din micile nimfe de suprafață sau intermediare, cu hackle scurt și flexibil, modele care au determinat marile schimbări de tehnică din secolul XX și care își dovedesc eficacitatea și după aproape 100 de ani. (foto: FliegenFischen 5/2011)

Cârlig: nr. 17 (00)
Ață: roșu aprins
Hackle: cocoș, negru, foarte scurt (original era stăncuță)
Coadă: cocoș, alb, câteva fire
Corp: păr de cârtiță (sau substitut)

Cârlig: nr. 15 (1)
Ață: galben
Hackle: cocoș, foarte scurt, albastru-cenușiu închis
Coadă: 3 fire, găină, albastru-cenușiu mediu
Corp: verde-maroniu, (substitut de) focă, pe deasupra câteva spire de fir auriu

Cârlig: nr. 15 (1)
Ață: Oranj deschis
Carcasa aripilor: (substitut de) stârc, cenușiu
Hackle:cocoș, verde închis
Coadă: rață, trei fire, maro
Corp: galben, (substitut de) focă, amestecat cu fire de angora albastru-cenușiu, pe deasupra câteva spire de fir auriu

Cârlig: nr. 17 (00)
Ață: galben pai
Hackle: găină, albastru-cenușiu închis, foarte scurt, înășurat de două ori
Coadă: același ca la hackle
Corp: veveriță, albastru-cenușiu, pe deasupra câteva spire de mătase galbenă

Cârlig: nr. 16 (0)
Ață: galben pai
Hackle: cocoș, albastru-cenușiu închis, foarte scurt, înfășurat de două ori
Coadă: cocoș sau găină, trei fire, albastru-cenușiu deschis, scurte
Corp: (substitut de) stârc, vopsit în galben-verzui, pe deasupra câteva spire de fir auriu,
Torace: veveriță, albastru-cenușiu

Cârlig: nr. 15 (1)
Ață: roșu aprins
Hackle: găină, negru, foarte scurt, (original era stăncuță)
Coadă: găină, alb, foarte scurt
Corp: păr de cârtiță

Cârlig: nr. 15 (1)
Ață: galben
Hackle: cocoș sau găină, albastru-cenușiu închis, foarte scurt
Coadă: două fibre din pană de bibilică, culoare închisă fără puncte albe, colorate în măsliniu
Corp: (substitut de) focă, colorat verde măsliniu, pe deasupra câteva spire de fir auriu

Cârlig: nr.15 (1)
Ață: galben pai
Hackle: găină, albastru-cenușiu, scurt
Coadă: trei fibre scurte de cocoș, albastru-cenușiu
Corp: păr de iepure (hare’s ear), pe deasupra câteva spire de fir auriu sau matase galbenă

Cârlig: nr. 15 (1)
Ață: verde
Hackle: cocoș, roșu-maro deschis, vopsit în măsliniu, foarte scurt
Corp: (substitut de) focă, culoare oranj amestecat cu verde măsliniu, pe deasupra câteva spire de fir auriu

Cârlig: nr. 17(00)
Ață: oranj
Hackle: cocoș, culoare ruginiu-cenușiu, foarte scurt, o singură rotire
Coadă: 3 fibre de găină, culoare roșcată, scurte
Corp: (substitut de) focă, vopsit în culoare maro-măsliniu, pe deasupra câteva spire de fir auriu
Torace: (substitut de) focă, culoare închisă

Cârlig: nr. 14 (2)
Ață: verde
Hackle: Potârniche
Corp: Lână de miel, vopsită în verde

Cârlig: nr. 13 (3)
Ață: albă
Hackle: găină, albastru-cenușiu deschis
Coadă: găină, albastru-cenușiu deschis
Corp: Lână de miel, culoare albă