PESCUIT LA MUSCĂ

Intenția inițială a lucrării era „de a pune la îndemâna lumei sărmane sau pătimașe după pescuit, din preajma mulțimei de ape cari ne udă pământul, toate acele sfaturi practice căpătate prin lungi experiențe și observațiuni de către alții, povețe fără de cari, oamenii noștri simpli își pierd adesea vremea zădarnic pescuind orbește și nu ajung decât la bătrânețe, după lungi desamăgiri, a cunoaște lucruri adesea elementare pe cari un străin le poate ști - grație cărților- încă de copil. Era de a veni cu o picătură de balsam în ajutorul mizeriilor poporului sărman, care printr'o îndeletnicire nevinovată, distractivă și utilă în acelaș timp poate fi întrucâtva sustras alcoolismului și gândurilor negre cari îl deprimă, cari îl consumă și-l răpun prematur. Era, în sfârșit, de a scuti pe unii de acele plictisitoare perderi de timp zadarnic procurându-le în schimb satisfacția unor clipe pline de farmec și senzații, iar altora, lipsiți și lihniți, o cât de mică bucătură pentru gură fără nici un gând ascuns sau rău, de a le-o răpi, sau ciupi măcar, cum fac vai! atâța alții, cari nefăcând-o direct sunt și se cred totuși cei mai demni de respectul și considerația tuturor.”


Valoarea istorică și interesul pentru pescarii de azi rezidă în numeroasele descrieri, comentarii și sfaturi prezente în paginile lucrării. Acestea se constituie în imagini despre pescari și pescuit la început de secol XX, prezentând, de asemenea, o serie de probleme ale acelor vremi: atitudinea față de pescuitul și pescarul sportiv, sărăcia, poluarea apelor, pescuitul de subzistență, braconajul, populări, legi absurde, nepăsarea autorităților, activități din agricultură sau industrie ce distrug apele și omoară peștii. Aflăm despre contexte, acțiuni și propuneri decupate parcă din agenda zilelor noastre, similitudine ce conduce la vechea dilemă: am parcurs o distanță atât de scurtă în ultima sută de ani sau este un dat ca istoria să se repete?


Peștii și Pescuitul se înscrie în tradiția literaturii anglo-saxone începută la mijlocul secolului XVII prin apariția The Compleat Angler: o lucrare despre pescuit, ce abordează pe larg teme și domenii vecine sportului cu undița - geografia, biologia, pescuitul comercial, prepararea peștelui, tradiții, credințe și folclor. Lectura acestei cărți ne oferă o imagine frumoasă și nostalgică a pescuitului cu undița de acum un secol: tehnici și mici secrete, pasiuni și sentimente, probleme și preocupări, toate încărcate de naturalețe și sinceritate. Pescuitul va fi fost aceeași înclinație vie, aceeași patimă, înconjurat de realități nu întotdeauna prielnice, însă nota generală a cărții este optimistă și pragmatică.

Totuși, este greu de înțeles de ce Peștii și Pescuitul de F.R.Atila a avut parte de o atât de adâncă și nedreaptă uitare. Sunt extrem de rare trimiterile bibliografice la această carte din perioada interbelică - personal am găsit doar una în revista Carpații din 15 iunie 1934 - iar după 1945 doar lingviștii o amintesc pentru denumirile populare ale peștilor. Probabil că nici anul în care a apărut, 1916, în plină desfășurare a Primului Război Mondial, nu a fost cel mai propice, dar asta cu greu poate fi o explicație.


Știm extrem de puține lucruri despre autorul cărții. Semnată F.R.Atila, acesta se presupune a fi pseudonimul autorului format printr-un joc literal plecând de la numele real: Frățilă. Există două surse: pe de o parte, cartea apare la București, Editura Librăriei Frățilă, Calea Griviței 197, pe de altă parte, la finalul cărții apare într-o enumerare magazinul de unelte de pescuit Frățilă, situat tot pe Calea Griviței 197, București. Mai știm că l-a cunoscut pe Grigore Antipa căruia i-a cerut permisiunea reproducerii unor părți din lucrarea Fauna ichtiologică a României - fapt amintit în carte - și i-a oferit un exemplar cu dedicație lui Pamfil Șeicaru, anul neputând fi descifrat.

Capela este distrusă în bombardamentele din 1944. Câteva mici case au mai existat în acea zonă până în anii '80, când a avut loc o nouă extindere a Gării de Nord și au început lucrările la metrou. Astăzi, la acea adresă este un teren viran - o înjghebată parcare de autogară - învecinat cu clădirea Muzeului CFR, a cărui fațadă ne mai sugerează astăzi vechiul aliniament al străzii Dan Vodă.


Mica istorie a adresei Calea Griviței 197, proprietatea Bisericii Sf. Vineri Nouă la data apariției cărții, sediu al editurii și al magazinului, face plauzibilă ipoteza ca autorul cărții să fi fost față bisericească, posibil chiar preotul paroh, un adevărat urmaș al Apostolului Petru. Poate o viitoare cercetare a arhivelor BOR să confirme această ipoteză și să ne ofere mai multe date despre Frățilă, autorul primei cărți despre pescuitul sportiv publicată în România.


Mărginiți în puteri și în mijloace ne credeam prea puțin în stare de a încerca o publicațiune la înălțimea celor similare streine... cari atât din punct de vedere instructiv, descriptiv și ilustrat cât și din acela științific și literar sunt adevărate opere de artă.

Citiți cartea! Este începutul literaturii pescuitului sportiv din România, un început de anvergură printr-o lucrare excepțională, uitată pe nedrept timp de un secol.