Marketing-ul nu doarme, producătorii nu se odihnesc, iar presa de specialitate veghează și promovează noile trenduri. De fapt, se muncește la apariția unui nou stil de pescuit. Nume oficial nu are încă, dar putem să-l descriem pe scurt: pescuitul păstrăvului la babaroase.

De aproape o săptămână răsfoiesc revista Angelsee aktuell. Numărul este dedicat specialiștilor într-ale păstrăvului, ceea ce este evidențiat pe prima pagină cu litere de-o șchioapă: Für Forellenspezialisten. În cele 52 de pagini poți vedea și citi despre lacuri cu un luciu de apă respectabil - ceva situat între crescătorie și lac natural - recorduri, păstrăvi cât somonii, diverse tehnici și materiale.

Însă, ceea ce te șochează în această publicație este asemănarea până la identitate cu cele ce sunt destinate pescuitului staționar, chiar cu cele de pescuit la crap, dacă luăm în considerare dimensiunile capturilor din fotografii (dacă te uiți din profil, parcă și păstrăvul începe să aducă puțin cu crapul). Problema nu este că revista este prost realizată... Ea este chiar foarte bine realizată, făcând parte dintr-un trust ce scoate excelenta revistă de muscărit FliegenFischen, dar și multe altele la fel de bune, destinate diverselor metode de pescuit și, de asemenea, vânătorii. Problema este faptul că se referă la o realitate ce nu poate fi negată, care este susținută de diverși producători și care, mai mult, este promovată ca pescuit sportiv al păstrăvului.

Imaginea reprezentativă a acestui nou sport sunt reclamele la diversele paste din care se fac babaroasele pentru păstrăv. Poți achiziționa un borcănel pe care scrie aroma: GARLIC NYMPH, SALMON EGG, BLOODWORM, PRAWN, MUSSEL & SNAIL, TROUT PELLET, HONEY WORM. Ca să continui... bagi gingaș degețelul în borcan, faci o biluță în care pui acul, lansezi și aștepți să tragă păstrăvul, poate chiar să pună pluta pe lat.... Dacă mai practici și C&R, chiar devii un adevărat pescar sportiv.

După mine, pescuitul crapului a ajuns, în prezent și din nefericire, sinonim cu industria chimică. Bălțile sălbatice au fost transformate în crescătorii profitabile, tradiția pescuitului sportiv la crap s-a transformat într-un război al aromelor exotice și al feromonilor din fiole. Situația actuală se aseamănă din ce în ce mai mult cu un vast și multiplicat experiment pavlovian, iar, în acest context, este de mare actualitate „presupusa” zicere a câinelui: Uite, domnule, ce reflex condiționat pe bătrânul asta... de fiecare dată când se aprinde lumina îmi aduce de mâncare.... De vreo două-trei decenii, industria de specialitate, crescătoriile, publicitatea, consumerismul, dar și comoditatea, ne-au condus la situația în care să numărăm pe degete pescarii de crap tradiționaliști ce caută o apă sălbatică și care își prepară mămăligă sau boabele după rețetele păstrate cu sfințenie.

Păstrăvul se pare că dă din coadă spre actuala situație a crapului... născut în crescătorii, mutat în lacuri - pentru râuri sunt celebre cazurile din Austria - furajat cu peleți, toate acestea spre bucuria noilor pescari sportivi ce se vor poza cu exemplare diforme.

Dar pare exagerat și cel puțin vetust să avem angoase de genul celor ale lui Spengler în actuala perioadă de aur a relativismului. Oriunde se găsește vreun arendaș de baltă care să-ți explice despre pescuit ... cu atât mai mult producătorii și industria de gen ne spun că nu trebuie să fim dogmatici sau rigizi. Iar dacă ai puterea de a trece peste babaroasele de păstrăv, poți vedea chiar o nouă tehnică, doar puțin prezentată în acest număr al revistei: un CDC cu un viermuș viu....

Tags: Revista presei