2014

O pisică neagră într-o cameră neagră

Omul de știință este persoana care caută să prindă o pisică neagră într-o cameră neagră. Filosoful caută să prindă o pisică neagră într-o cameră neagră, deși acolo nu se află nici o pisică, iar marxistul este filosoful pe care îl auzi strigând din când în când: „Am prins-o! Am prins-o!” Acest banc, care putea să-ți creeze ceva probleme înainte de 1989, dacă-l auzea cine nu trebuie, este o parafrazare glumeț-dizidentă a unui citat din Confucius: „Cel mai greu lucru este să găsești o pisică neagră într-o cameră neagră, mai ales dacă acolo nu există nici o pisică”. Imaginea pisicii negre, ce mai degrabă lipsește din camera întunecată, pare să fie definitorie pentru două din campionatele organizate de FIPS-Mouche: Mondianul de anul trecut din Norvegia și Europeanul din Suedia, care tocmai s-a încheiat..Citește mai mult...

„Il faut d'abord durer”

pilar

„Il faut d'abord durer” îi plăcea lui Hemingway să spună despre viață, iar cei care au pescuit cu el relatează că folosea același motto și pentru lupta cu exemplarele capitale de pești marini. Este binecunoscută pasiunea acestuia pentru pescuitul în mare, sunt de notorietate fotografiile sale pe nava Pilar, alături de un marlin sau ton gigant. A pescuit și a scris despre pescuit, iar, dincolo de aspectele literare, din operele sale transpar cu claritate experiența și cunoștințele în ceea ce privește pescuitul. De altfel, fără acestea este aproape imposibil să-ți imaginezi că pot fi scrise „Islands in the Stream” sau „The Old Man and the Sea”.

Citește mai mult...

Migrația și emigrația peștilor

logowfmd

Pe 24 mai este Ziua Internațională a Migrației Peștilor, eveniment ce are ca obiectiv conștientizarea publicului cu privire la problemele cu care peștii se confruntă în deplasările sau călătoriile pe care le fac cu regularitate. Se acordă o atenție specială accesului acestora la cursurile de apă care devine din ce în ce mai restrâns sau este chiar blocat de diversele construcții ridicate de om.

Citește mai mult...

Lipanul de la Apahida

collection

A fost odată ca niciodată... pe vremea aceea lipanul putea fi întâlnit la altitudini de 300 de metri, iar în amonte, la numai câțiva zeci de kilometri, găseai păstrăvi. Muzeul Zoologic Cluj deținea (cf. P. Bănărescu, 1968) un lipan pescuit la sfârșitul secolului XIX pe Someșul Mic în zona localității Apahida, 15 km în aval de Cluj. Din alte surse sunt confirmate zone similare de răspândire a lipanului la altitudini mici: pe Argeș până la conflența cu Vâlsanul, de asemenea pe Bistrița, Suceava sau Moldova.

La începutul anilor '60 se constată fenomenul retragerii în amonte a salmonidelor, în paralel cu urcarea peștilor albi din zona de câmpie și de deal. Înainte de începerea construcțiilor hidroenergetice de pe Someșul Mic, Lipanul de la Apahida mai putea fi întâlnit în zona Florești, circa 28 de km în amonte, confratele lui de pe Argeș urcase 30 de km în amonte de confluența cu Vâlsanul, iar pe Bistrița până la Iacobeni și pe Dorna până la Floreni lipanul aproape dispăruse, locul acestuia fiind luat de scobar. Retragerea salmonidelor în amonte era sinonimă cu restrângerea ariei lor de răspândire, deoarece doar limita din aval a zonei salmonidelor urca, în timp ce limita superioară se menținea. Lipanii nu urcau în zonele de rîu unde înainte trăiau doar păstrăvii, și nici aceștia din urmă nu puteau fi întâlniți dincolo de limita superioară a zonei lor.

Citește mai mult...

Prima muscă sau „A pescuit Traian în Dacia?”

herculane_vechi

„Am aflat din auzite despre un mod de a prinde pește de acest fel în”... regiunea Băilor Herculane. Valea Cernei este bogată în scobari ce trăiesc pe fundul apelor reci, limpezi și cu patul tare. Adesea putem observa pe suprafața pietrelor acoperite cu alge unele mici zone pătrate, de mărimea deschizăturii gurii scobarului, de unde acestea au fost efectiv rase. Scobarii au o conformație specială a gurii și a maxilarelor ce le permite să apuce algele și să le reteze foarte aproape de suprafața pe care acestea au crescut. Un astfel de tip de hrană este important atât pentru valoarea nutritivă intrinsecă, dar mai ales pentru diferitele micro-organisme, viermișori și insecte prezente pe filamentele algelor. Vara, localnicii din zonă recoltează de pe pietre algele pe care le usucă la umbră și în curent de aer ușor. Din lunile de iarnă și până la începutul primăverii, când pietrele sunt curate, pescarii folosesc aceste alge uscate. Ele sunt prinse în mici smocuri de tija cârligului și sunt folosite ca momeală. Deși este puțin cunoscută și practicată, cele mai bune rezultate la prinderea scobarului în această perioadă sunt obținute prin metoda prezentată mai sus.
Citește mai mult...