Ce fumează braconierii?
18/10/11 16:11
Sunt un avid cititor al comunicatelor de presă ale Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură: fiecare în parte ne anunță despre o cărămidă ce s-a pus la marele zid împotriva braconajului. Privite cu atenție, ele devin chiar documente de analiză socială pe baza cărora putem să reconstruim imaginea braconajului românesc din aceste timpuri, a locurilor unde acesta se petrece, a bucuriei peștilor eliberați, ce dau voios din coada, sau a celor decedați, dar proaspeți, care ajută bugetul statului prin valorificarea lor. O singură întrebare se ridică: Cine sunt braconierii români despre care nu se face vorbire?
În primul rând vedem că braconajul are loc doar în județele din Dobrogea. Din punct de vedere tehnic sunt folosite, pentru prinderea peștilor, atât mijloace tradiționale, cât și moderne: de la năvoade și prostovoale până la plase monofilament (comercializate peste tot, de altfel) și dispozitive electrice. Ambarcațiunile sunt dotate cu motoare - cred că braconierii au auzit proverbul „e mai bine să fii pescar decât vâslaș” - unii sunt mai bine organizați, prelucrează peștele și au chiar și lăzi frigorifice, alții, mai neglijenți, au lăsat peștele în soare, s-a stricat și nu a mai putut fi valorificat la bugetul de stat. Se vede că norocul joacă feste și în braconaj... de la 2,5 tone de pește confiscat în luna mai, la doar 8kg de pește în septembrie: „S-au descoperit abandonate o plasă monofilament cu o lungime de 110 m, iar în apă, legat de un ţăruş un sac cu 8 kg de peşte din speciile: mreană, avat şi trei cegi. Au fost predate la centrul de predare vânzare peştii din speciile mreană şi avat, iar cele trei cegi au fost redate în mediul acvatic conform legii.” O primă concluzie e simplă: dacă vrem să vedem peștele prins prin braconaj mergem la pescărie... o parte e adus pe filieră indirectă, de stat, ca urmare a confiscărilor și pentru împuternicirea bugetului național, o parte e adus pe filieră directă, chiar de braconieri.
Totuși, pentru a nu avea braconaj fără braconieri încercăm să ne construim o imagine a acestora: Cine sunt braconierii?, Cât de mulți sunt?, Ce riscă aceștia? Istoria ne spune că „braconajul este vânătoarea săracilor” pentru că vânătoarea le era permisă proprietarilor terenurilor și, deci, celor bogați. În Franța, înainte de Revoluția Franceză, braconierul risca pedeapsa capitală; în Anglia braconierul și-a creeat o rasă de câini dedicată acestui scop... din punct de vedere ideologic, i-am putea vedea ca pe exponenți ai luptei dintre clasele sociale, oameni care-și câștigă mijloacele de subzistență riscându-și libertatea. Să fie oare personaje asemenea lui Raboliot, a căror singură bucurie a vieții e braconajul, neadaptați la regulile unei societăți moderne, existența lor fiind prinsă în dilema a vâna - a fi vânat, printr-o asumare conștientă și tragică a acestui instinct cât și a încălcării legii, devenind fugari și se ascunzându-se de brutalii jandarmi asemenea lui Bourrel?
…nu prea cred, însă, cu siguranță, pot spune asemenea lui Raboliot: „Ni vu, ni connu!” - căci nimeni nu i-a văzut sau prins. Comunicatele ANPA întrețin aura de mister ce învăluie braconierii din Dobrogea, dar clarifică un aspect ce pare important: fumează țigări netimbrate! „În cadrul aceleiaşi acţiuni au fost ridicate in vederea confiscării de către organele abilitate şi un număr de 179 pachete de ţigari netimbrate.”
În primul rând vedem că braconajul are loc doar în județele din Dobrogea. Din punct de vedere tehnic sunt folosite, pentru prinderea peștilor, atât mijloace tradiționale, cât și moderne: de la năvoade și prostovoale până la plase monofilament (comercializate peste tot, de altfel) și dispozitive electrice. Ambarcațiunile sunt dotate cu motoare - cred că braconierii au auzit proverbul „e mai bine să fii pescar decât vâslaș” - unii sunt mai bine organizați, prelucrează peștele și au chiar și lăzi frigorifice, alții, mai neglijenți, au lăsat peștele în soare, s-a stricat și nu a mai putut fi valorificat la bugetul de stat. Se vede că norocul joacă feste și în braconaj... de la 2,5 tone de pește confiscat în luna mai, la doar 8kg de pește în septembrie: „S-au descoperit abandonate o plasă monofilament cu o lungime de 110 m, iar în apă, legat de un ţăruş un sac cu 8 kg de peşte din speciile: mreană, avat şi trei cegi. Au fost predate la centrul de predare vânzare peştii din speciile mreană şi avat, iar cele trei cegi au fost redate în mediul acvatic conform legii.” O primă concluzie e simplă: dacă vrem să vedem peștele prins prin braconaj mergem la pescărie... o parte e adus pe filieră indirectă, de stat, ca urmare a confiscărilor și pentru împuternicirea bugetului național, o parte e adus pe filieră directă, chiar de braconieri.
Totuși, pentru a nu avea braconaj fără braconieri încercăm să ne construim o imagine a acestora: Cine sunt braconierii?, Cât de mulți sunt?, Ce riscă aceștia? Istoria ne spune că „braconajul este vânătoarea săracilor” pentru că vânătoarea le era permisă proprietarilor terenurilor și, deci, celor bogați. În Franța, înainte de Revoluția Franceză, braconierul risca pedeapsa capitală; în Anglia braconierul și-a creeat o rasă de câini dedicată acestui scop... din punct de vedere ideologic, i-am putea vedea ca pe exponenți ai luptei dintre clasele sociale, oameni care-și câștigă mijloacele de subzistență riscându-și libertatea. Să fie oare personaje asemenea lui Raboliot, a căror singură bucurie a vieții e braconajul, neadaptați la regulile unei societăți moderne, existența lor fiind prinsă în dilema a vâna - a fi vânat, printr-o asumare conștientă și tragică a acestui instinct cât și a încălcării legii, devenind fugari și se ascunzându-se de brutalii jandarmi asemenea lui Bourrel?
…nu prea cred, însă, cu siguranță, pot spune asemenea lui Raboliot: „Ni vu, ni connu!” - căci nimeni nu i-a văzut sau prins. Comunicatele ANPA întrețin aura de mister ce învăluie braconierii din Dobrogea, dar clarifică un aspect ce pare important: fumează țigări netimbrate! „În cadrul aceleiaşi acţiuni au fost ridicate in vederea confiscării de către organele abilitate şi un număr de 179 pachete de ţigari netimbrate.”