Pe 18 aprilie s-a desfășurat în lunca Neajlovului, în apropiere de București, un curs de inițiere în casting pentru doamne și domnișoare, acțiune organizată de Carpatica Fly Fishing în cadrul programului FRPMA pe 2015. Vreme bună, atmosferă destinsă și premisa unui viitor pescuit la muscă mai elegant și mai grațios. Domnul Gabriele di Florio, instructor acreditat IFFF și membru al clubului Carpatica Fly Fishing, a susținut acest curs și a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări despre acțiunea de sâmbătă.


Cum au fost vremea și atmosfera?

Gabriele di Florio: Vremea a fost bună, am avut parte de timp frumos fără vânt puternic, ceea ce ne-a permis să exersăm primele mișcări de casting. Majoritatea participantelor au luat parte pentru prima dată la un asemenea eveniment, nu erau familiarizate cu lansetele sau termenii folosiți în pescuitul cu musca artificială. A fost o prezentare mai largă, le-am vorbit și despre pești, insecte sau imitațiile utilizate. Atmosfera a fost foarte plăcută, prietenoasă, însoțitorii doamnelor și domnișoarelor fiind membri ai clubului Carpatica Fly Fishing care s-au reîntâlnit cu această ocazie. Sezonul de pescuit se va deschide în curând și ne-am propus să ne revedem și pe malul unui râu de munte.


Este castingul cea mai bună metodă de introducere în pescuitul cu muscă artificială?

Gabriele di Florio: Castingul este o primă etapă... Prima dată iei un băț cu muștele pe care le ai la îndemână și începi să pescuiești. Însă pescuitul la muscă implică mult mai multe lucruri, nu se limitează doar la partide de pescuit sau casting... trebuie să fii un bun cunoscător al entomologiei, să recunoști insectele, să știi cum trăiesc și care sunt etapele din viața lor. Trebuie să cunoști natura. Presupune multe lecturi, îndemânare în legarea muștelor, comunicare cu ceilalți pasionați... sunt foarte multe lucruri. Pescuitul la muscă este un stil mult mai complex, comparativ cu celelalte.

Castingul ca primă întâlnire cu începătorii care nu au mai văzut sau practicat un astfel de stil pare ceva destul de greu, mult mai dificil decât pescuitul staționar sau spinningul. De aceea le-am promis participantelor că vom face viitorul curs lângă un râu pentru ca după prezentarea și exersarea tehnicilor de casting să practicăm pe apă, acolo unde se pot vedea foarte bine insectele, alegerea și prezentarea muștelor pe apă, cum să intrăm în apă, cum să stăm pentru ca peștii să nu ne vadă, cum alegem un anumit stil de casting pentru o anumită situație concretă.


Sunteți instructor cu experiență, ați avut mulți elevi... Cine învață cel mai repede, băieții sau fetele?

Gabriele di Florio: Și băieții și fetele învață la fel de repede, însă singura condiție este ca aceștia să fie receptivi și atenți. Am întâlnit de multe ori persoane care, deși veneau la un curs ca să învețe, credeau că știu tot, nu aveau o atitudine deschisă, cooperau cu dificultate. Deseori la cursurile din România am avut această situație. Pe unii dintre ei i-am întrebat: Dacă știi tot, de ce ai mai venit?!... Dar un instructor bun nu e cel care știe foarte bine să arunce șnurul perfect la 30 de metri, ci e cel care are toate caracteristicile unui pedagog adevărat. Trebuie să fii înțelegător și să te situezi la același nivel cu cel pe care dorești să-l înveți pentru ca acesta să nu fie intimidat.

Pot să vă spun că la evenimentul de sâmbătă a fost foarte bine, pentru că majoritatea participantelor erau începătoare și nu adunaseră greșeli. Dacă ai început să pescuiești la muscă greșit, acest lucru se corectează foarte greu, dar dacă ești începător se învață mult mai ușor și însușirea tehnicilor corecte e facilă. Din acest punct de vedere doamnele și domnișoarele sunt mai potrivite. În general, fetele sunt eleve foarte bune.


A fost un curs introductiv... ce tehnici au fost prezentate?

Gabriele di Florio: A fost o introducere în ceea ce înseamnă pescuitul la muscă. Am început prin prezentarea lansetei, a mulinetei și a șnurului, ce este un leader sau o muscă. Au urmat apoi primele mișcări ce trebuie făcute cu brațul pentru ca șnurul să se miște, el având o greutate foarte mică și nu se utilizează plumbi sau lingurițe. Dacă nu ai o mișcare foarte bună a brațului nu vei reuși niciodată să imprimi șnurului o mișcare corectă. Am prezentat un casting cu viteză medie, însă am arătat că șnurul trebuie să fie tot timpul în tensiune pentru că altfel cade. Firul întins face ca musca să se deplaseze și să ajungă prima în apă. Sunt primele baze, noțiuni introductive. Ca tehnică am folosit mai mult castingul total - TLT, cea care se face mai mult în Italia, acolo unde am devenit instructor acreditat din anul 1992 și am ținut cursuri până în anul 2007, ulterior venind în România.


Ce cursuri aveți în vedere pentru viitor?

Gabriele di Florio: E normal ca după acest curs introductiv să aibă loc unul desfășurat pe un râu. Putem să ne gândim la un program cu 2, 4 sau 6 întâlniri, dar depinde și de disponibilitatea și dorința celor care participă. De asemenea, putem să organizăm și cursuri pentru domni sau mixte, pentru începători sau avansați. Noi suntem deschiși la asemenea acțiuni. Din păcate sunt multe persoane care vin la un singur curs, iar apoi se duc doar la pescuit, uitând ce au învățat. Este important ca în momentul în care ieși pe apă să ai în minte și să practici ceea ce ai învățat pe iarbă, pentru că altfel nu reții și nu-ți intră în reflex. În momentul în care pescuiești nu trebuie să te gândești doar la prinderea peștilor, ci și la faptul că aceștia se pot prinde în mai multe feluri cu diferite acțiuni de casting. De la 1 mai se deschide sezonul și când pescuitul e permis, lumea nu prea vrea să învețe, merge direct pe râu să prindă sau să încerce să prindă pești. Clubul nostru dorește să organizeze cursuri de casting și probabil că toamna și iarna vom putea programa mai multe sesiuni, eventual în spații închise.


Ce sfaturi dați pescarilor acum, la câteva zile distanță de începerea sezonului ?

Gabriele di Florio: Trebuie să ne uităm la pești ca la niște prieteni. Ei sunt prietenii noștri care ne permit să ne relaxăm, să ne petecem ziua frumos, în natură și dacă le dăm drumul s-ar putea ca data viitoare să-i găsim tot acolo. O dată câștigăm noi, data viitoare poate câștigă ei... dacă îi reținem nu va mai exista o asemenea dată viitoare și vom ajunge la situația de pe multe râuri în care nu mai vezi nici o umbră de pește. Din păcate în România sunt multe asemenea râuri.... Râul Doamnei, Teleajen, pe Azuga mai sunt doar câțiva păstrăvi... Vorbesc aici de Carpații Meridionali. Dar eu m-am plimbat peste tot în România și, sincer, cel mai mare păstrăv pe care l-am prins ajungea la 35 de cm, iar dacă ai prins 3-4 păstrăvi într-o zi se consideră un adevărat record. În Italia eram obișnuiți și cu 40 de păstrăvi pe zi, dar aici e vorba și de modul de administrare a apelor, pentru că multe probleme vin și de aici, nu doar din partea pescarilor.

Sfatul meu este să mergem la pescuit așa cum mergem cu prietenii la un meci de fotbal sau de tenis: nimeni nu se gândește să-i omoare pe cei care au pierdut... data viitoare pot câștiga ceilalți sau poți câștiga tot tu. Trebuie să fim respectuoși cu natura, pentru că în natură suntem musafiri, nu suntem proprietari casei. Când mergem la pescuit trebuie să fim bucuroși că natura ne primește și ne lasă să ne relaxăm și să petrecem o zi frumoasă.

Tags: Diverse