În perioada 19-21 august s-a desfășurat Openul Someșul Rece, concurs de pescuit ce a contat și ca primă etapă a Finalei Naționale de Pescuit Sportiv la Muscă. În cele 6 manșe programate sâmbătă și duminică au participat 22 de pescari care au concurat pe standurile ce s-au întins de la tunelul de aducțiune până la podul situat în amonte de Poiana Vojoita. Din partea organizatorilor de la Aqua Transilvae Club am avut bucuria de a discuta cu dl Mihai Vasilescu care ne-a oferit cu amabilitate detalii despre această competiție.




Spuneți-ne câteva cuvinte despre atmosfera de la Someșul Rece, concurs special atât ca loc de desfășurare, cât și ca tipologie a apei.

Mihai Vasilescu: Ne-am bucurat de prezenţa unui număr mai mare de concurenţi comparativ cu ultimii doi ani, după ce în anteriorii doi nu s-a putut organiza concurs pe acest râu ca urmare a căzăturii masive din 2011. În plus, au venit şi câţiva pescari care nu au concurat. În acest fel am putut face o evaluare destul de concludentă a bonităţii actuale a populaţiei salmonicole. De la an la an se observă în mod clar o dezvoltare a populaţiei de lipan, aceasta extinzându-şi prezenţa în amonte din ce în ce mai mult, fără să afecteze negativ populaţia de păstravi. Atmosfera a fost ca de fiecare dată una foarte destinsă, prietenească, la aceasta contribuind serile petrecute lângă corturi, în jurul focului.





Cum au fost vremea și apa pe durata competiției?

Mihai Vasilescu: Am avut noroc de o vreme foarte bună, cu mult soare şi temperaturi foarte plăcute, atât ziua, cât şi noaptea. Au fost câteva reprize scurte de ploaie, dar niciuna în timpul manşelor şi nici foarte însemnate cantitativ, astfel că apa râului a avut un debit foarte bun, fără să fie extrem de limpede. Concurenţii nu au mai fost nevoiţi să pescuiască pe burtă pentru a nu speria peştii, de această dată. Someşul Rece s-a dovedit a fi din nou un râu extrem de frumos situat într-o zonă superbă.



S-au prins mulți pești? Care a fost cea mai mare captură?

Mihai Vasilescu: Ținând cont de faptul că manşele au fost destul de scurte, de doar două ore, putem spune că cele 427 de capturi reprezintă un număr mulţumitor. O medie de circa 20 de peşti de persoană în 6 ore, cu maxime de 40 de peşti pentru cei mai buni, cred că este destul de ok pentru un râu din România. Aşa cum ne-am obişnuit, râul acesta, deși foarte frumos, nu ţine exemplare capitale, astfel încât cel mai mare peşte prins la acest concurs a fost un lipan de 31,4 cm. În total s-au prins 184 de lipani şi 243 de păstrăvi.



Cum a arătat podiumul? S-au acordat premii?

Mihai Vasilescu: Concursul a fost câştigat de Raul Tătar, urmat la mică distanţă de dl. Moga Luca. Podiumul a fost întregit de Marian Ungureanu, cu o prestaţie foarte constantă în cele trei manşe, lupta pentru trofee fiind extrem de strânsă până în ultima manşă. Premiul pentru Cea mai mare captură mi-a revenit mie, cu lipanul de 31,4 cm. De această dată am avut şi premii, sponsorul troutline.ro oferind cutii pentru muşte şi seturi de muşte câştigătorilor acestui concurs.



Din ceea ce ați văzut, ce stiluri și imitații au fost cele mai eficiente?

Mihai Vasilescu: Fiind destul de ocupat cu partea organizatorică, nu am reuşit să adun chiar toate informaţiile, dar pot să spun că au fost unele momente în care s-a prins mai bine la nimfă, iar altele în care uscata a fost la putere, cam la fel cum se întâmplă în fiecare an pe acest râu. Știu că eu şi Adrian Ignat am câştigat fiecare câte o manşă pescuind aproape exclusiv la uscată, chiar dacă nu era nici o ecloziune la acel moment. În general în manşele de după prânz s-a prins mai bine la uscată. Din păcate încă sunt destui concurenţi care nu pescuiesc cu muşte uscate, dar astfel de concursuri încep să îi convingă de necesitatea şi frumuseţea acestui stil. Imitaţiile cele mai prinzătoare de care am aflat au fost muştele din CDC, Aschimodia şi Klinkhammer pentru uscate, iar în cazul nimfelor s-a prins bine cu diferite variante legate pe cârlig numărul 14, cu bilă aurie şi hot spot portocaliu.



Care este starea râului față de anii trecuți? Sper că lucrările la microhidrocentrală s-au oprit...

Mihai Vasilescu: Din fericire lucrările au fost oprite şi au rămas în urmă doar câteva ţevi, amintindu-ne de faptul că acest râu putea să nu mai existe. Altfel, râul e la fel de frumos şi spectaculos ca în fiecare an, chiar dificil pe alocuri, oferind uneori surprize unde te aştepţi mai puţin. Am avut bucuria să găsim câteva cascade podite noi, construite de cei de la Romsilva, semn că, totuşi, se mai întâmplă şi lucruri bune.



Care sunt proiectele Aqua Transilvae Club pe termen scurt și mediu?

Mihai Vasilescu: Momentan ne-am realizat proiectele pe termen scurt, aşadar ne permitem o scurtă pauză, dar continuăm să fim o prezenţă activă, atât în pescuitul de competiţie, cât şi în relaţia cu factorii de decizie la nivel naţional, căutând mereu să îmbunătăţim câte ceva la legislaţie, la mentalitate sau la starea apelor din ţară.

Tags: Someșul Rece